Cititorule, te-am păcălit şi de data asta!

Deschid calculatorul să citesc ştirile, să văd ce mai e nou, ce se mai întâmplă în ţară, în lume. Pe Facebook, pe toate site-urile de ştiri, plin de titluri „Senzaţional”, „Extraordinar”, „Şocant”, „Incredibil!”, „Breaking news!”, „Exclusivitate”, „Nu credeai că se poate întâmpla aşa ceva!”, „Toţi românii trebuie să ştie asta!”, „Toţi bărbaţii trebuie să ştie asta!”, „Toate femeile trebuie să ştie asta!”, „Ăsta e sfârşitul!”, „Răsturnare spectaculoasă de situaţie! Ce declaraţii incendiare a făcut X”, „Ce a declarat Cutărescu cu lacrimi în ochi”, „Exclusiv! Amanta secretă a lui Y”, „X a vrut să ascundă acest lucru, dar noi am aflat”, „Uite ce te aşteaptă dacă faci asta”, „Ce nu trebuie să facă niciodată un bărbat/o femeie”.

Nu mai continui enumerarea, sunt convins că toţi v-aţi lovit de asemenea titluri, parcă menite să creeze confuzie, panică. Ai crede că toţi românii trec dintr-un şoc în altul. Şi ne mai mirăm că suntem din ce în ce mai stresaţi? Dar în spatele acestor titluri pompoase se ascunde de obicei un mare fâs. Un nimic, ambalat în aşa fel încât să-ţi ia ochii, să te păcălească să dai click. Click-ul acela e scopul final. Cred că ar trebui introdusă o nouă specializare în jurnalistică: arta de a crea titluri aducatoare de click-uri. Conţinutul? Nici nu mai contează. Click-ul a fost dat, a fost contorizat, scopul a fost atins. Nu aş vrea să generalizez, dar la atât a ajuns să se reducă majoritatea presei din ziua de azi. Un titlu care să aducă click-uri. O goană după senzaţional care nu mai are nici o legătura cu jurnalistica. Şi, dacă se poate, cât mai multe poze cu catastrofe, accidente, nu contează ce, dar să fie cât mai mult sânge. Sau femei dezbrăcate. Sex şi sânge. Cei doi „S” care aduc click-uri.

Dar oare cât timp se va mai lăsa cititorul păcălit de astfel de titluri, de acest ambalaj fără conţinut? Eu cred că publicul a cam ajuns la saturaţie. Şi va începe, treptat, să discearnă între senzaţionalul ieftin şi o anchetă, un reportaj, un documentar, lucruri care să reflecte societatea aşa cum este ea. Lucruri pe care ochiul iscoditor al jurnalistului le observă, iar pana le aşterne într-un articol. Pentru că asta e menirea jurnalistului, de a cauta adevărul acolo unde alţii încearcă să-l ascundă şi a-l aduce la cunoştinţa cititorului. De a-i aduce în faţă informaţii pe care omul obişnuit nu ştie sau nu are timp să le caute. De a prezenta oameni şi fapte aşa cum sunt cu adevărat. De a fi cu adevărat o oglindă a societăţii. De a critica acolo unde e de criticat şi a lăuda acolo unde este de lăudat. De a fi o voce, nu o portavoce.