După lovitura sub centură pe care au primit-o prin numirea guvernului tehnocrat al lui Dacian Cioloş, partidele şi oamenii politici au intrat într-un soi de amorţire. Dar e clar că le stătea în gât noul Executiv, precum broscoiul unui ilustru personaj ieşit pe uşa din dos a politicii. Dar te poţi pune cu strada? Care i-a acordat toată încrederea fostului comisar european, care venea cu idei noi, cu o nouă viziune, mai apropiată de Bruxelles, având şi sprijinul declarat al liderilor europeni.
Aşa că, ai noştri politicieni dâmboviţeni şi-au reprimat toate frustrările, au făcut pasul în spate, au promis că se reformează şi au aşteptat momentul prielnic să iasă din nou la rampă. După câteva „tatonări” gen Legea defăimării, amendarea celor care nu-şi fac analizele, sau modificările din programa şcolară, a explodat bomba Antenelor.
Şi uite-aşa s-a încheiat perioada de graţie a premierului Dacian Cioloş. După susţinerea necondiţionată de la numirea Cabinetului, primul ministru a intrat în groapa cu lei. Descinderile ANAF pentru evacuarea sediului în care se află o parte din firmele grupului Intact au întors toată clasa politică împotriva lui Cioloş. Chemat în Parlament, a fost atacat din toate părţile spectrului politic, ameninţat cu moţiune de cenzură dacă insistă cu evacuarea Antenelor, părăsit şi lăsat singur în ring până şi de cel care l-a pus în funcţie, preşedintele Klaus Iohannis.
În numele dreptului la liberă exprimare, s-a ajuns la primul conflict deschis între Guvern şi Parlament, ce riscă să arunce din nou ţara în criză politică. Iar campania electorală ce se apropie pare să fie singura motivaţie. Nu mai contează cine are dreptate. PSD-ul, care a pierdut mult capital politic cu Legea defăimării, se erijează acum în apărătorul libertăţii de exprimare, sperând în recâştigarea punctelor electorale. ALDE speră să urce şi el în sondaje, măcar cât să sară peste pragul electoral. PNL-ul pare cel mai descumpănit, neştiind de partea cui să se situeze, a preşedintelui, din cuvântul căruia nu a ieşit până acum, sau a premierului, pe care l-a susţinut necondiţionat. Aşa că nu a ieşit la rampă decât timid, cu câţiva reprezentanţi din linia a doua şi a tatonat terenul, trimiţându-l în focul luptei pe viitorul aliat, Mircea Geoană.
Aflat în ring, sub focul loviturilor venite din toate părţile, Dacian Cioloş şi-a găsit însă un aliat-supriză, fostul preşedinte Traian Băsescu, cel care l-a şi propulsat, de altfel, în politica mare. Şi, dacă e să dăm crezare statisticilor, se pare că are de partea sa şi publicul, cel puţin cel din mediul online, unde premierul câştigă tot mai mulţi fani, spre deosebire de preşedinte, care înregistrează o pierdere abruptă a susţinătorilor. Iar Cioloş reuşeşte să şi aplice o primă lovitură adversarilor, schimbând, dintr-un foc, 10 prefecţi.
Războiul a început. Urmează un an politic interesant.