Despre patrimoniul cultural al Timișoarei s-au scris multe pagini de ziar și s-au realizat sute de reportaje în centrul cărora s-au regăsit cele aproximativ 14.000 de clădiri istorice de o frumusețe, cândva, extraordinară. Însă nici acum nu există o strategie coerentă prin care bijuteriile arhitecturale ale orașului să fie restaurate. Iar singura măsură de coerciție este suspendată.

Taxa pe paragină nu se mai aplică pentru că primăria nu își mai permite să piardă procesele intentate de proprietari. Procedura de supraimpozitare este ilegală, a descoperit Dominic Fritz, care a blocat supraimpozitarea.

Potrivit edilului-șef, în 2018 au fost deschise 40 de procese, iar Primăria Timișoara le-a pierdut pe toate. Alte 37 de decizii de supraimpozitare au fost contestate în 2019 de proprietari și au avut câștig de cauză în totalitate. La fel s-a întâmplat și anul acesta, în cazul a 27 de procese. Pierdute, până la ultimul, de Primărie! Problema este că toate cheltuielile de judecată sunt achitate tot din bugetul local, iar munca și resursa umană folosite pentru întocmirea dosarelor a fost pur și simplu aruncată pe sâmbetei.

Sunt pe rol alte 20 de contestații, iar deznodământul nu poate fi altul decât cel din anii anteriori. Pentru anul viitor, primarul Fritz vrea să refacă procedura de supraimpozitare și să dea timp proprietarilor să lucreze la fațade.

Taxa pe paragină nu este o idee rea, dar procedura a fost întocmită prost, spune directorul Direcției Județene pentru Cultură Timiș, Sorin Predescu, detașat, în prezent, la Craiova, prin voia fostului primar.
„Ideea taxei pe paragină nu este rea. Cred că, într-un fel, la nivel de semnal, a dus la conștientizarea unor proprietari de imobile istorice că trebuie reparate. Greșeala pe care a făcut-o Primăria Timișoara, din lipsă de experiență și pentru că nu a  întrebat pe nimeni, a fost să construiască o procedură greșită. Care, în instanță, se dovedește a fi greșită și se pierd procesele. Cred că este o idee bună să se regândească taxa pe paragină, iar până se regândește să fie suspendată. Dar, ca metodă de coerciție, o taxă pe paragină nu este cea mai rea idee și are efecte la nivel de oraș, dar ea trebuie să fie legal clară”, a explicat Sorin Predescu, directorul Direcției pentru Cultură Timiș.

Să ne amintim ce prevede procedura, care se pare că este marea problemă din cauza căreia procesele sunt pierdute de primărie pe bandă rulantă.
Una dintre cele mai importante modificări în privința taxelor şi impozitelor locale este introducerea „taxei pe paragină” din anul 2017. După ani de lupte cu un sistem învechit, autorităţile din Timişoara au reuşit să convingă factorii de decizie din Bucureşti să modifice legea şi să permită autorităţilor locale să evalueze imobilele şi terenurile din oraşe, iar dacă acestea nu sunt îngrijite, să aplice proprietarilor majorări de impozite care pot fi şi de cinci ori mai mari decât cele ce se plăteau până acum.

Taxa pe paragină vizează, alături de terenuri, atât clădirile noi, fără valoare istorică, cât şi monumentele. Iar aici, proprietarii din Timişoara sunt vizaţi direct. Cu un patrimoniu de 14.000 de case monument sau amplasate în zone de protecţie istorică, cele mai multe neîngrijite, autorităţile locale nu au putut decât să îi amendeze pe proprietari, iar sancţiunile de câteva mii de lei nu i-au convins să înceapă lucrări de reabilitare.

Ei bine, din ianuarie 2017, deţinătorii de imobile care nu îşi îngrijesc cum trebuie casele sau terenurile riscă o supraimpozitare de 300, 400 şi 500%.  Chiar în decembrie 2016, Consiliul Local Timişoara a aprobat normele prin care se aplică supraimpozitarea, precum şi criteriile după care se face expertiza de degradare a caselor. Potrivit hotărârii adoptate de Consiliul Local, sunt trei categorii de degradări: minore, medii şi majore.

„Degradări minore: există degradări la care nu trebuie intervenit imediat, sunt suficiente reparaţiile la diferite elemente sau locuri. Degradările sunt, în cea mai mare parte, doar de suprafaţă. În spatele degradărilor minore nu se ascund degradări majore sau probleme constructive. Caracterul arhitectural al clădirii se păstrează.
Degradări medii: degradările trebuie îndepărtate cât mai curând. Volumul degradărilor cuprinde până la 50% din suprafaţă sau corp de construcţie. În spatele degradărilor medii nu se ascund degradări majore sau probleme constructive. Caracterul arhitectural al clădirii este afectat parţial.
Degradări majore: aceste degradări sunt grave şi trebuie remediat imediat, pentru a se evita degradarea continuă. Volumul degradărilor cuprinde mai mult de 50%, respectiv aproape întregul corp de construcţie; presupune fisuri mari, care influenţează structura imobilului. Corpurile de construcţie trebuie reabilitate sau refăcute. Caracterul arhitectural al clădirii este în pericol de a se pierde şi/sau este distrus în mod intenţionat”, se arată în proiectul Primăriei Timişoara.

Specialiştii din Primăria Timişoara au făcut evaluări după fişele aprobate de aleşii locali şi verifică faţada, elementele decorative, împrejmuirea, tâmplăria, jgheaburile şi acoperişul. În funcţie de rezultat, proprietatea primeşte un punctaj total şi unul de referinţă.
„În cazul în care imobilul evaluat nu are anumite elemente supuse evaluării (de exemplu: construcţiile cu acoperiş tip terasă nu vor putea fi evaluate din punctul de vedere al învelitorii şi al şarpantei sau construcţiile care nu sunt împrejmuite nu vor putea fi evaluate din punct de vedere al împrejmuirii), punctajul maxim al respectivelor categorii neevaluate se va scădea din punctajul maxim de 100 puncte al fişei de evaluare. Rezultatul obţinut astfel reprezintă punctajul de referinţă”, se stipulează în prevedere.

Urmează apoi aplicarea impozitului, astfel:
Impozitul pe clădiri pentru clădirile neîngrijite, situate în intravilan, se majorează:
— cu 300%, pentru punctajul procentual intre 30,00% şi 59,99%;
— cu 400%, pentru punctajul procentual intre 60,00% şi 79,99%;
— cu 500%, pentru punctajul procentual între 80,00% şi 100,00%,
punctaj stabilit conform Anexei nr. 1 la prezenta hotărâre, care conţine şi criteriile de încadrare a clădirii în categoria clădirilor neîngrijite şi procedura de impozitare.
Însă nu prea a avut cine să facă evaluările. Specialiști nu sunt, biroul de patrimoniu doarme de trei ani. Așa că administrația orașului a recurs la polițiștii locali, o altă greșeală, spun specialiștii.

Așadar, agenții se apucă de cursuri care să le ofere cunoștințele necesare pentru a evalua degradarea clădirilor. Și acesta este un alt aspect care a dus la pierderea proceselor, proprietarii invocând faptul că întreaga procedură de supraimpozitare era făcută de nespecialiști.
„Un oraș care nu are arhitect-șef și un primar care a delegat Poliției Locale aplicarea Legii 422 nu aveau cum să facă nici o procedură foarte bună și, în niciun caz, oamenii care lucrează la Poliția Locală nu trebuiau să constate starea clădirilor. Că e foarte simplu de negat experiența acestor oameni, evident inexistentă, în a judeca dacă o clădire este sau nu într-un anumit grad de degradare. Dacă noi dăm la polițiștii locali expertiza pe clădirile de patrimoniu istoric, atunci să nu ne mirăm că pierdem în instanță. Un astfel de inventar al clădirilor istorice, cu stare de degradare, ar trebui făcut de oameni dintr-un birou de patrimoniu. Birou de patrimoniu care până acum nu a existat la Primăria Timișoara. Practic, tot ce înseamnă patrimoniu arhitectural a fost delegat unui corp polițienesc local, ceea ce e în afara logicii”, a mai spus Predescu.

Noua administrație a Timișoarei va reface procedura de supraimpozitare, a anunțat deja Dominic Fritz. De asemenea, se caută și soluții de acordare a unui ajutor financiar proprietarilor de clădiri istorice, pentru a le reface, așa cum se face la Oradea, de exemplu. Însă, în primul rând trebuie formată o echipă de specialiști, care să întocmească și un registru al imobilelor de importanță istorică pentru a ști exact câte sunt, ce degradări prezintă și cum ar trebui restaurate.