„The Guardian” a relatat povestea lui Ovidiu Olea, românul care în contextul pandemiei de COVID-19 s-a transformat, în câteva luni, din antreprenor fintech în „mogul al măştilor de protecţie”. La finalul lui ianuarie, încerca să facă rost de câteva zeci de măşti pentru cei 20 de angajaţi ai săi. Până astăzi, el a ajuns să vândă circa 50 de milioane de măşti în Asia şi Europa şi va începe în curând producţia proprie în România.

„The Guardian” relatează povestea clujeanului Ovidiu Olea care din antreprenor fintech a devenit  în câteva luni, „mogul al măştilor de protecţie”:

„Dacă Ovidiu Olea este uimit de faptul că s-a transformat dintr-un antreprenor în finanţe într-un mogul al măştilor în numai patru luni, nu arată niciun semn că ar fi. Tranziţia a început inofensiv. La sfârşitul lunii ianuarie, când coronavirusul s-a extins dincolo de Wuhan, Olea a decis că va cumpăra măşti pentru angajaţii săi. Locuieşte în Hong Kong, unde conduce o firmă de tehnologie de plată. Personalul său nu este mare – doar 20 de angajaţi – dar găsirea chiar şi a câteva sute de măşti s-a dovedit a fi grea. O parte a problemei a fost că anul trecut, după ce protestatarii din Hong Kong au folosit măşti pentru a-şi ascunde identitatea, guvernul chinez a restricţionat proviziile de pe continent. Înainte de pandemie, jumătate din măştile lumii erau fabricate în China; acum, odată cu producerea în regim forţat, această cifră poate ajunge la 85%. Dacă China nu îţi trimite măşti, probabil că nu vei avea. Nu avem măşti, au spus farmaciile locale Olea, dar dacă găsiţi dumneavoastră, le vom cumpărăm noi de la dvs”, scrie cotidianul britanic.

Olea povestit pentru „Adevărul” aventura prin care a trecut ca să aducă primul lot de măşti din Africa de Sud – 500.000 de bucăţi –  în Hong Kong; pentru aducerea măştilor de la fabrică la aeroportul din Johannesburg fiind nevoie de o escortă înarmată până în dinţi. La şase ore de la ajungerea măştilor în depozitul din Hong Kong, acestea erau vândute. A fost începutul unei afaceri care i-a captat interesul. Până la finalul lunii aprilie, Olea a vândut aproape 50 de milioane de măşti în Asia şi Europa.

„Din februarie, pe măsură ce pandemia s-a strecurat în jurul planetei, a cumpărat şi vândut pe un alt milion de măşti N95 de la North Safety Products. În martie, Olea a devenit distribuitor de măşti cu trei pliuri chinezeşti, de asemenea, cele pe care aproape toată lumea optează acum să le poarte. El a vândut măşti guvernului din Hong Kong, ţărilor europene, prin diplomaţii lor din Hong Kong şi China, şi companiilor europene, care le doreau pentru angajaţii lor. Olea spune că a vândut aproximativ 48 de milioane de măşti”, relatează The Guardian.

Măşti africane pentru Hong Kong

Încercând să găsească un producător de măşti, clujeanul a dat peste o companie din Africa de Sud: „În Africa este dezvoltată industria minieră, aşa că am găsit compania asta nu foarte mare, aş zice de mărime medie, care furnizează măşti pe întregul continent, de la Maroc la Congo şi până la Africa de Sud. Ei îşi făceau treaba lor, aveau o producţie constantă de măşti pe care o cumpăra industria minieră, nu se îmbogăţeau, dar nici nu o duceau rău.”

Ovidiu Olea crede că a avut şansa să găsească la această fabrică „un domn care se ocupa de vânzări foarte cumsecade, old school, care a apreciat că am fost foarte amabil, sincer şi am promis să plătesc la timp – adică 100% din preţ în avans. Eu a trebuit să fiu tot timpul cu un pas înaintea companiilor din China care mişună peste tot să cumpere măşti, beneficiind de conexiuni şi reţele pe care eu nu le am. Eu mă ocup cu sisteme de plată. Astfel, acest domn nu a apreciat că a fost luat tare de contractorii chinezi, deoarece era deja mare presiune de peste tot. Eu am avut iniţial o comandă minusculă, voiam o sută de măşti”.

Discutând cu reprezentantul companiei, Ovidiu a aflat că mai sunt pe stoc o jumătate de milion de măşti, la un preţ bun. „Având în vedere că aveam bani în bancă şi nu făceam nimic cu ei, am zis să fac o investiţie. Domeniul meu de activitate fiind sistemele de plată ştiam nişte administratori de farmacii cu desfacere la public. I-am sunat, i-am întrebat dacă le convine preţul şi mi le-au cumpărat toate în mai puţin de un minut, în condiţiile în care eu nici nu le aveam”, mărturiseşte clujeanul.

Trei maşini şi şase oameni înarmaţi până în dinţi

„Am trimis banii şi m-am rugat să vină marfa”, spune Ovidiu, dar lucrurile nu au fost deloc uşoare. Presiunea pentru obţinerea măştilor devenise atât de mare încât „mişunau mai mulţi indivizi în jurul fabricii şi dădeau bani grei şoferilor de camioane pentru a le preda măştile. E foarte simplu să cumperi arme în Africa de Sud”. Astfel, antreprenorul a fost nevoit să găsească o firmă de securitate. „Iniţial, era vorba despre un transport de 35 de minute, de la fabrică la aeroportul din oraş, apoi la aeroportul din Johannesburg şi de acolo, pe cale aeriană, în Hong Kong. Dar a apărut o problemă, având în vedere că marfa nu putea fi transportată cu avionul din Durban (oraşul unde se afla fabrica de măşti-nr) la Johannesburg. Drumul de circa 500 de kilometri, de vreo 14 ore, trebuia făcut cu TIR-ul”, povesteşte Ovidiu.

A angajat o firmă de securitate din Africa de Sud recomandată de un cunoscut: „Eu am lucrat la bancă 12 ani şi am avut un prieten care a făcut un stagiu de 6 luni în Africa de Sud. El a sunat un tip care ştia un alt tip şi aşa am ajuns la această firmă”. Când au aflat ce se transporta şi distanţa, cei de acolo au decis că e nevoie de o escortă formată din 3 maşini şi 6 oameni înarmaţi până în dinţi. „Maşinile au trebuit marcate, pentru că regula în Africa de Sud este că dacă eşti înarmat pentru uz personal nu trebuie  marcată maşină, dar oamenii aveau arme ca pentru război, aşa că au mers cu maşini marcate, lucru care a atras şi mai multă atenţie”.

Drumul care trebuia să dureze 14 ore a ajuns să fie realiza în 27 de ore, deoarece pe drum, şoferul a trebuit să facă pauză de somn. „Cum firma nu-i plătea să stea la un hotel, au oprit TIR-ul în mijlocul Africii să doarmă şoferul. În acest timp, cei de la firma de securitate au trebuit să patruleze în zonă”, povesteşte Ovidiu.

După ce marfa a ajuns la aeroport, totul a mers strună. „Cam două săptămâni a durat să ajungă marfa în Hong Kong după ce a ieşit de pe poarta fabricii. La 2-3 ore după ce a ajuns marfa în depozitul din Hong Kong, aveam mai puţin de 100.000 de măşti. Alea le-am ţinut de rezervă”, spune clujeanul.

Cum a dus 58 de tone de dezinfectant românesc în Hong Kong

„Înainte să ajungă criza în România, cu circa două luni, am găsit un producător de la care am cumpărat 58 de tone de gel dezinfectant pe care le-am dus în Hong Kong. Le-am pus pe un avion charter plătit cu economiile mele şi l-am vândut aici. În ziua în care a ajuns transportul la Hong Kong, 50.000 de sticle le-am dat la Watsons, cel mai mare lanţ de farmacii din zonă, iar 300.000 de sticle le-am vândut guvernului din Hong Kong. Am lucrat cu guverne din mai multe ţări, dar cei din Hong Kong sunt cei mai bine puşi la punct. Au comisii de specialişti şi achiziţia se face foarte rapid”, povesteşte Ovidiu.

Afacerea cu gel dezinfectant  aproape că l-a dus în pragul falimentului: „Am avut o mare aventură cu zborul din România. Era să dau faliment. Întârzierea aeronavei cu o săptămână m-a costat peste 400.000 euro. Toţi clienţii din Hong Kong care au plătit în avans marfa au vrut banii înapoi, astfel că am achitat fiecare ban, fără să cârcotesc. Aşa îţi menţii reputaţia, chiar dacă nu era scris în contract.”

Compania de la care a închiriat prima aeronavă era o firmă-fantomă. „Erau cât pe să ce să transfer 275.000 de euro în contul unui infractor. Agentul de handling de la Otopeni s-a prins la timp şi am evitat nenorocirea.” Problema a rămas cum să găsească un alt transport pentru a livra marfa la timp. „Eu am promis marfa la un termen. Întârzierea de o săptămână a însemnat să returnez 400.000 de euro de la clienţi. Când a ajuns marfa am recuperat pierderile.”

Zilele trecute, Olea a trimis 13.000 de sticle de gel dezinfectant unor firme din România.

Olea va trece în circa o lună de zile la producţia măşti. A văzut că în România vor fi obligatorii măştile pentru copiii care merg la şcoală şi s-a gândit să dea o mână de ajutor. Va instala un utilaj de produs măşti chiar în România.

Utilajele necesare provin din Taiwan sau China şi sunt în mare parte automatizate. Se vor produca 60.000 de măşti pe zi. Va fi nevoie de oameni doar la faza de împachetare.

„Într-o primă fază, din China nu puteai să scoţi astfel de utilaje pentru că făceau parte din industria strategică. În Taiwan, nu prea se fabricau astfel de utilaje pentru măşti de copii, astfel că preţul era foarte ridicat. Între timp, China a permis exportul şi am cumpărat de acolo. Ideea era să le aduc în România, dar este problemă cu transportul, având în vedere restricţiile de circulaţie. Trebuie să mă duc la faţa locului, să găsesc teren, parteneri, muncitori, constructori. Din necesitate, prima maşină o vom instala în Hong Kong, asta ne va ajuta să vedem cum merge treaba”, a precizat Ovidiu.

Provocarea cea mai mare este materia primă, care tot din China era adusă. „China nu mai dă la export materie primă nici cu o grămadă de bani. Mai sunt producători de materie primă prin Europa şi Statele Unite, au crescut şi acolo preţurile, dar vom avea calitatea asigurată”, explică antreprenorul.

Cel mai greu de găsit este materialul care filtrează aerul. „Este un fel de pâslă, meltblown (polipropilenă) care nu se făcea în cantităţi mari înainte de pandemie, fiind folosită la aparatele de aer condiţionat, la filtrele de aer şi la anumite măşti. Cerinţa era bine stabilită, fără mari explozii de cerere. O tonă de material filtrant costa la începutul anului circa 2.500 euro. Ieri, preţul trecuse de circa 70.000 euro”, explică Ovidiu. El este de părere că „fără elementul de filtrare măştile protejează cam cât o cârpă”.   Şi la partea de ţesut folosită la fabricarea măştilor, tot China este furnizorul principal.

Preţurile au crescut foarte mult pe fondul cererii. În plus, devine din ce în ce mai greu să găseşti materie primă. „Creşterea preţurilor a venit şi pe fondul preţului pe care-l oferă cei care cumpără. Există un preţ oficial, care nu e aşa exorbitant, dar dacă vrei marfa la acel preţ vei avea produsele prin 2022-2023. Astfel, că unele companii ca să sară coada oferă sume foarte mare, pe fondul cererii mari de măşti”, explică Olea. El mai susţine că totuşi e posibil ca o mască produsă în China să fie mai scumpă decât una produsă în Europa, cu tot cu transportul şi celelalte taxe.

Olea susţine că „momentan nu există nicio mască în lume care să te protejeze total de COVID-19. Cele mai bune conform standardului american ASTM level 3 opresc 99% din particule. Problema este că diametrul COVID-19 este foarte mic, de circa 0,1 microni. Acele măşti erau produse în cantităţi mici, fiind dedicate medicilor. Nu cred că vor  ajunge în uz public foarte repede. Mai ales material din cauză că trebui un material filtrant de cea m bună calitate. Nu se produceau în cantităţi mari”.

Clujeanul este de părere că „orice mască ajută. Ce ajută mai mult şi menţinerea unei distanţe fizice. Peste 1,80 metri scade vertiginos transmiterea virusului. Portul măştii este un gest de bun-simţ, e o dovadă de responsabilitate. Dacă tuşesc, masca opreşte picurii  de salivă şi-i protejez pe ceilalţi”.  Olea susţine că atunci când cumpărăm o mască, aceasta trebuie să aibă certificat de conformitate şi să scrie pe cutie dacă au fost testate. „Ar trebui să ştim cât filtrează şi dacă au fost testate. Şi pe un borcan de zacuscă scrie când a fost produs, cine l-a produs, ingredientele. Cu atât mai mult ar trebuie să fim informaţi în ceea ce priveşte un dispozitiv medical”.

În ceea ce priveşte măştile pe care le va produce, Ovidiu susţine că vor respecta standardul FFP 2. „Vor fi testate de laborator independent ca să certificăm calitatea. Trebuie să filtreze minim 94%. Provocarea este obţinerea de material filtrant de cea mai bună calitate, la preţ irezonabil şi care să fie disponibil într-un flux continuu. E importantă seriozitatea producătorului, nu poţi începe să produci şi după o lună să nu mai poţi oferi aceeaşi calitate. Eu vreau să lucrez cu furnizori consacraţi din SUA şi Europa”.  Olea estimează că va începe producţia în Hong Kong peste o lună, iar în România până la final de an.

Sursa: adevarul.ro