Prima dată când a luat decizia să cumpere acea casă, s-a gândit că va fi locul lui de refugiu din calea vieții tot mai apăsătoare pe care o ducea în măruntaiele orașului din câmpie.
S-a mai gândit că, odată ajuns la mijlocul vieții, nu-i va strica deloc să se retragă uneori în localitatea de la poalele muntelui, acolo unde, de altfel, și-a petrecut o bună parte din copilărie.
De câte ori ajungea în satul cu peste 2000 de suflete, se simțea, parcă, mai bine, aerul rece și pădurea de brazi care se aflau la poalele Muntelui Țarcu-Godeanu îl întinereau brusc.
Mai era, firește, la mijloc, și faptul că relația cu soția sa, cu care avea un băiat măricel, de 11 ani, nu prea mai mergea strălucit în vremea din urmă.
Cu o urmă de tristețe apărută pe chip, Tudor își aminti că totul a început să scârțâie în relația cu Corina atunci când amândoi au început să urce în profesiile lor, acestea acaparându-le, precum o pânză de păianjen, mai toate micile, dar vibrantele, cândva, trăiri amoroase.
Ani buni își iubise foarte mult soția, pe care o cunoscuse la scurtă vreme după ce fata terminase facultatea de medicină. Nu foarte înaltă, dar cu un ten arămiu și un trup spectaculos, Corina părea pe atunci una dintre suedezele despre care tatăl lui îi povestise că deveniseră senzația litoralului românesc pe la mijlocul anilor ’70!
Ca un făcut, povestea lor de iubire s-a șlefuit tocmai după o vacanță petrecută pe litoralul autohton.
Pe atunci, îi trecu amar prin minte!, nu aveau banii de azi prin conturi, dar aveau o relație amoroasă fremătătoare, care le-a lăsat urme de neșters în suflete.
Tineri și frumoși, mergeau pretutindeni împreună, zi și noapte, nedespărțiți de nicio furtună de vară sau de iarnă!
„Sunteți atât de fermecători, că stârniți invidii și gelozii pretutindeni pe unde apăreți. Apropo, Tudor, aseară, la cheful de la Continental, m-a întrebat unul dintre proprietarii hotelului ce hram poartă Corina! Voia să știe dacă sunteți căsătoriți sau nu. Îmi mai aduc aminte că individul mi-a mai șuierat în ureche că rar a mai văzut o fată cu atâta clasă și delicatețe precum ea. Cică seamănă leit cu fata blondă de la trupa aia, suedeză, de pe când eram noi copii, ABBA, parcă”.
Da, exact așa sunaseră vorbele lui Andrei, bunul său prieten din anii aceia. Deși de atunci au trecut mai bine de 15 ani, memoria nu-i juca nicio festă.
Tudor își aminti acum și vizual scenele de la acea petrecere, unde el și Corina trăiseră una din cele mai emoționante seri din viața lor. La finalul recepției, pe când ieșeau din elegantul stabiliment, a întrebat-o, direct, dacă n-ar fi cazul să treacă la nivelul următor al relației lor: căsătoria.
Corina s-a împleticit în jurul trupului său și, cumva surprinsă, l-a sărutat îndelung și — printre aburii reci ai nopții de iarnă — glasul ei a îngăimat doar: „Doamne, Tudor, sunt atât de fericită acum, că aș vrea să rămânem, aici, doar noi și cu noaptea din jur, înghețați pentru totdeauna!”.
Nașterea băiețelului lor, Paul, a fost o altă clipă magică din viața de cuplu, când au avut senzația că totul, iubirea, pasiunea, solidaritatea dintre ei, ca proaspeți părinți, vor dăinui veșnic.
Ani buni după aceea, lucrurile chiar așa au și mers, fericirea și bogăția materială a cuplului a devenit, și ea, tot mai vizibilă, părând că funcționează la fel precum într-o poveste de film de bună calitate!
Până într-o zi de vară târzie, când, împrumutându-i mașina roșie sport, pe care Corina plătise o avere cu un an în urmă, și căutând în bordul vehiculului actele automobilului, privirea i se fixă pe o pereche de chei.
Își dădu seama imediat că acele chei nu erau ale casei lor, o vilă impunătoare dintr-un cartier dichisit al orașului. Avu atunci bănuiala, care s-a transformat foarte repede în certitudine, că superba sa soție avea un amant.
Nu i-a spus nimic Corinei, dar avea să afle că ea îl înșela câteva săptămâni mai târziu, când, urmărind-o de la distanță, a văzut-o cum a intrat într-un bloc de locuințe, construit recent.
Acolo, de unde a ieșit două ore mai târziu, însoțită la doar o mică distanță de un bărbat de vreo 40 de ani, pe care l-a recunoscut imediat ca fiind unul dintre colegii ei, medic la clinica deținută în proprietate de el și de soție.
O vreme au continuat să nu-și spună nimic, poate și pentru că, la rândul lui, Tudor se întâlnea cu o altă femeie.
Minciunile conjugale au continuat multă vreme, motivele fiind, firește, averea și copilul, numai că, de atunci, nimic nu a mai fost la fel ca înainte.
Făceau, totuși, dragoste destul de des, dar își mai aminti că privirile lor se evitau vinovate chiar și-atunci când frenezia erotică, căci asta mai rămăsese, de fapt, din marea lor iubire, atingea punctul culminant!
De acum, amândoi înțeleseseră că tot ce-i mai ținea cu adevărat împreună era Paul, băiatul lor care creștea rapid, devenind un adolescent frumos și deștept.
Cu gândul la ei, și abia stăpânindu-și o lacrimă, Tudor se gândi că era vremea să meargă la culcare, mai ales că singurătatea din casa de la țară devenise, dintr-o dată, necuprinsă și răvășitoare.