Trecătorul care oprește în Parcul Triaj, din Reșița, poate să admire Muzeul Locomotivelor cu Abur, un obiectiv turistic extem de interesant și de valoros pentru Banat, ținând cont că se află pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2004.
Turistul aflat în trecere prin Reșița poate să petreacă momente relaxante plimbându-se printre cele 16 modele de locomotive din colecția ineditului muzeu. Noțiunea de muzeu este puțin abstractă pentru că nu se percepe nici o taxă de intrare. Orice curios este absolut liber să intre aici și să facă practic cunoștință cu istoria tehnică a uzinelor reșițene. Asta pentru că aproape toate cele 16 locomotive expuse în muzeu au fost produse la Reșița în cei 100 de ani din istoria construcțiilor de mașini de pe Valea Domanului.
Reșițenii se mândresc cu faptul Muzeul Locomotivelor cu Abur de aici este declarat cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa. În mod sigur inimosul inginer Mircea Popa, cel care a inaugurat muzeul în 1972, nu s-a gândit la acest lucru. Acesta a marcat atunci aniversarea a 100 de ani de producție de locomotive cu abur la Reșița.
Cel mai admirat exponat este locomotiva Resicza 2, una dintre primele trei locomotive cu abur construite în sud-estul Europei, la Reșița, între anii 1872-1873. Aceasta a fost proiectată de John Haswell, un scoțian stabilit la Viena. Resicza a fost construită în atelierele uzinelor STEG Reșița, în condiții improvizate, iar între anii 1961-1972 a fost garată pe o linie de manevră în fața Fabricii de locomotive din complexul uzinal local. Interesant este faptul că, în anul 1961, locomotiva Resicza a fost recuperată de la Câmpia Turzii, unde era garată pe o linie de manevră.
Deși începută mai mult artizanal, în 1872, marea produţie de locomotive cu aburi se poate spune că debutează, la Reşiţa, în anul 1920. După ce au ieșit pe porțile uzinelor peste 2.000 de locomotive cu abur, producţia acestora se încheie în anul 1964, cu 10 locomotive de ecartament normal, din seria 150.000, destinate exportului.
