Cel mai mare constructor de orgi din România a fost interzis de comuniști la Timişoara

Orga a fost inventată şi construită de greci, în secolul 3 î.e.n., şi a fost numită organon, primul instrument fiind menţionat la Alexandria, spun scriptele. O orgă din anul 228 e.n. a fost descoperită în oraşul roman Aquincum din Panonia, ruinele oraşului aflându-se în Budapesta, capitala Ungariei. Prima orgă menţionată ca instrument muzical în biserică datează din 824, la Domul din Aachen. În cronica Legenda Sancti Gerardi Episcopi se menţionează existenţa unei şcoli pe lângă mânăstirea de la Cenad (Urbis Morisena), mânăstire ce anterior fusese de rit grecesc. Cele mai vechi informaţii despre activitatea muzicală, de pe teritoriul actual al României, sunt legate de această şcoală, unde a activat, pe la mijlocul secolului 11, maestrul de muzică Walther, cum se subliniază în studiul ”Orgile din România”, apărută la editura Universităţii de Vest din Timișoara. Documentele consemnează faptul că, încă prin anul 1350, la Biserica Sf. Maria din Sibiu funcționa o orgă și nu mult mai târziu exista acolo și un constructor de orgi. La Brașov, documentele consemnează existența unei orgi la Biserica Neagră încă în 1499.

În România, mai există peste 1000 de orgi, cele mai multe fiind în Transilvania şi Banat

În România, orga cu cele mai multe registre, 78, se află în Catedrala Evanghelică din Sibiu. Orga de la Biserica Neagră din Brașov are 63 de registre, iar orga de la Biserica Sfântul Mihail din Cluj are 35 de registre. Orga de la Biserica Neagră este cea mai mare orgă mecanică din România. Alte orgi importante se găsesc în studioul Radio Televiziunii Române din București, în Palatul Culturii din Târgu Mureș, în Biserica Evanghelică din Bistrița, Biserica Sfânta Margareta din Mediaș, precum și în toate catedralele romano-catolice, evanghelice (luterane), reformate (calvine) și unitariene, spune Wikipedia.

Elemente constructive principale cuprinse într-o orgă

Claviatura, numită și „manual”. Poate fi una singură pentru orgile mici, în timp ce instrumentele mai mari pot avea mai multe manuale suprapuse. Cea mai mare orgă din lume are șapte manuale (claviaturi).

Mecanica, numită și „tractură”. Este sistemul care, la apăsarea degetului pe clapă, deschide ventilul care alimentează tuburile corespunzătoare cu aer. Legătura dintre clape și ventilul aferent se poate realiza: mecanic (prin pârghii), pneumatic (prin țevi de presiune, din plumb sau alte materiale), electric (ventilul fiind acționat de electromagneți) sau electronic.

Tuburile. Acestea produc sunetul orgii prin vibrația unei coloane de aer în interiorul lor. Pot fi de tip labial (adică fluiere, în care sunetul se produce prin trecerea aerului peste o muchie ascuțită, fixă) sau de tip lingual ( caz în care sunetul este produs prin trecerea aerului pe lângă ancii, care vibrează). Tuburile sunt construite, de regulă, din metal (mai ales staniu și aliaje staniu-zinc) sau lemn. Au diferite lungimi, în funcție de înălțimea sunetului pe care trebuie să îl producă. Forma și caracteristicile lor constructive le conferă timbre sonore diferite. Timbrul este stabilit mai ales de forma tubului și mai puțin de materialul din care acesta este confecționat.

Registrele. Acestea sunt seturi de tuburi cu caracteristici constructive și sonore similare, producând frecvențele notelor muzicale. Prin pârghii aflate în apropierea claviaturii se pot porni, opri și combina diferitele registre ale orgii. Numărul acestora este variabil. Orgile foarte mici pot avea numai un singur registru, în timp ce altele pot număra sute de registre și mii de tuburi.

Pedalierul este echivalentul unei claviaturi, la care organistul cântă cu picioarele. Este rezervat, de obicei, registrelor grave și nu se regăsește la toate orgile.

Mecanismul de aprovizionare cu aer, care pe vremuri consta din burdufuri acționate manual de către un asistent al organistului, astăzi este deseori înlocuit de un ventilator electric.

Între 1552 şi 1716, creştinilor le era interzisă folosirea orgilor şi clopotelor

Nivelul ridicat al vieţii muzicale de la reşedinţele nobiliare sau episcopale a favorizat construcţia de orgi, printre mecenaţi numărându-se personalităţi precum Iancu de Hunedoara, regele

Mathias Corvinul, regina Isabella Sforza sau principele Sigismund Bathory.

Interdicţia orgii în biserica reformată, în urma sinodului din 1619, a limitat răspândirea orgilor. În Banat, în timpul stăpânirii otomane, între 1552 şi 1716, creştinilor le era interzisă folosirea orgilor şi clopotelor.

Prezenţa orgii în Banat este atestată documentar la 14 mai 1719, când apare o orgă adusă de la Viena şi pusă în funcţiune la biserica călugărilor iezuiţi din Timişoara, se subliniază în studiul Orgile din România. În 1748, se aminteşte şi orga Conventului Minerit din Lugoj, iar Biserica Sf. Iosif din Timişoara este dotată cu orgă în 1761.

În 1736, a început construcţia Domului din Timişoara, dotat în 1754 cu o orgă realizată de vienezul Johann Henke, considerat unul dintre cei mai de seamă constructori de orgi din Austria secolului 18. Orga de la Domul din Timişoara a fost înlocuită în 1907 cu actuala orgă, construită de Leopold Wegenstein.

Cele mai vechi instrumente existente astăzi în țară datează din jurul anului 1700

Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se remarcă un elan fără precedent în construcția de orgi, se spune în studiul Orgile în România. Din punct de vedere stilistic, peisajul organistic din România are trăsături europene, dată fiind migrația constructorilor și contactul cultural permanent cu zona centrală a continentului.

Primii constructori de orgi mai importanți provin din Slovacia, respectiv Johannes Vest și Johannes Hahn, din Silezia, Johannes Prause, din Viena, Franz Anton Walter.

În Muntenia, Oltenia și Moldova, orgile găsesc o răspândire doar sporadică începând cu secolul al XVIII-lea și pot fi găsite cu precădere în bisericile romano-catolice din orașele mari (Craiova, Ploiești, Brăila, Galați, Iași, Bacău, Suceava), dar și în unele biserici construite de meseriașii colonizați în diferite localități sau în sălile de concerte din București.

Cele mai vechi instrumente existente astăzi în țară, care sunt funcționale sau recuperabile, datează din jurul anului 1700. O adevărată comoară se află în Biserica Evanghelică din Rupea, opera unui meșter anonim din 1726. Prospectul baroc este de o rară frumusețe, iar instrumentul este cea mai veche orgă cu pedalier din țară. Mânerele registrelor sunt din fier forjat și au formă de cheie.

Orgile pentru Opera, Academia de Muzică şi Biserica Sfântul Matei din Budapesta, făcute în Banat

În a doua jumătate a secolului 18, familia austriacă Walter întemeiază la Timişoara un atelier de orgi, de unde pleacă astfel de instrumente spre bisericile romano-catolice din Jimbolia (1805-1807), Orţişoara (1806), Lovrin (1811), Cărpiniş (1817) sau Bulgăruş (1819). La începutul secolului 19, la Timişoara se aflau atelierele familiei Walter, a fraţilor Josephy şi a lui Gaaly Pal.

În Banat, firma arădeană Dangl Antal & Fiul desfăşoară o activitate remarcabilă între 1840 şi 1909, fiind onorată cu construirea orgilor pentru Opera, Academia de Muzică şi Biserica Sfântul Matei din Budapesta. Firma Dangl construieşte tracturi mecanice, cea mai mare orgă păstrată aflându-se la Tomnatic, judeţul Timiş (1850, 2M+P, 18 registre).

Sute de orgi construite la Timișoara, răspândite în România, Ungaria, Croaţia, Serbia, Cehia şi Slovacia

Printre constructorii activi de la sfârşitul de secol 19, în Timişoara, se afla Joseph Hromadka. Carl Leopold Wegenstein (1858-1937), originar din Viena, s-a stabilit în 1888 la Timişoara, după anii de ucenicie din atelierele Walcker şi Cavaille-Coll. Atelierul propriu, înfiinţat în 1893, a ajuns o fabrică unde s-au construit, până la desfiinţare, în 1944, sute de orgi, răspândite în prezent pe întreg teritoriul României, dar şi în Ungaria, Croaţia, Serbia, Cehia şi Slovacia. Din 1926, firma s-a numit Wegenstein & Fiii , trei dintre fiii săi lucrând în firmă şi continuând activitatea după decesul tatălui.

Singura întreprindere mare din România, Wegenstein C. Leopold şi Fiii, şi-a încetat activitatea în 1944, iar prin închiderea graniţelor în timpul regimului comunist constructorii din străinătate au fost practic excluşi.

Cel mai important organist care s-a născut în Banat

Considerat unul dintre cei mai mari organiști din Europa și cel mai important organist care s-a născut în Banat, în perioada interbelică, Iosif Gerstenengst, s-a născut în 1920 la Ciacova, județul Timiș, și a absolvit Academia Teologică romano-catolică din Timișoara. A fost sfințit preot catolic la 25 februarie 1945, iar din 1958 a activat ca preot și organist la Catedrala Sfântul Iosif din București.

Pe parcursul îndelungatei sale activități muzicale a susținut numeroase concerte în țară și în străinătate, colaborând cu mari orchestre filarmonice și cu renumiți artiști.

„Prin tot ceea ce a împlinit ca preot și muzician, Iosif Gerstenengst rămâne simbolul omului bun, al preotului înțelegător, iertător, al muzicianului devotat prin vocație lui Dumnezeu”, a declarat prof. univ. dr. Marcel Octav Costea, actualul organist al Catedralei Sf. Iosif. La rândul său, marele muzicolog Iosif Sava îl omagia, în prefața cărții „Orga lui Iosif Gerstenengst”, pe omul și organistul „ce a slujit muzica cu o neostenită credință în puterea ei de a-i face pe oameni mai buni, mai nobili, mai apropiați de idealurile îndumnezeirii noastre”.

Iosif Gerstenengst a murit la 9 ianuarie 1992, la București, rămânând în memoria contemporanilor ca unul dintre cei mai virtuoși organiști din România secolului al XX-lea.

În Timişoara există cel puţin 18 orgi în prezent

În anii comunismului, la Timișoara a funcționat sporadic o şcoală de cantori, care a activat pe lângă Domul romano-catolic timişorean. În Timişoara, există cel puţin 18 orgi în prezent, la majoritatea cântându-se în timpul de-acum tradiţionalului festival Timorgelfest. Şi tot la Timişoara există, pe 29 octombrie a fiecărui an, o zi a muzicii de orgă.

Din anul 1990, odată cu reînființarea Facultății de Muzică din Timișoara, a luat ființă și clasa de orgă, sub îndrumarea prof. univ. dr. Felician Roșca. Din activitatea clasei, s-au remarcat organizarea primelor concursuri de orgă din România, organizarea festivalurilor Timorgelfest, Zilele Muzicii de Orgă din Banat, Barocul în ipostaze contemporane etc.

1 de 13

(Sursă&Foto: Orgile din România, 2008, editura Universităţii de Vest, sub coordonarea prof. univ. dr.  Felician Roşca, Catedrala Sf. Iosif, Wikipedia)