— Domnule rector, vă rugăm să faceți un bilanț al activității Universității Politehnica din Timișoara pentru acest an. Cum ați caracteriza anul 2018, pe cale să se încheie peste puțin timp, din perspectiva universității pe care o conduceți?
— În primul rând, vă mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-o oferiți ca, la sfârșit de an, să fac un bilanț a ceea ce a însemnat Universitatea Politehnica din capitala Banatului, atât pentru sistemul educațional românesc, cât și pentru comunitatea în care trăim. Deși se știe că trăim încă vremuri de criză, la mai toate nivelurile, noi, ca universitate, ne putem lăuda că, și în acest an, suntem pe un trend crescător. Rezultatele în toate domeniile pe care le acoperă școala noastră oferă încă un exemplu că politicile începute în ultimii ani produc roadele acum. Și, într-o perioadă în care toată lumea are mari probleme în privința asigurării numărului de studenți pentru o funcționare corespunzătoare a universităților, noi, iată, și în acest an, suntem pe plus. Anul acesta, atât la studiile de licență, la master, cât și la studiile doctorale avem cel mai mare număr de locuri ocupate, la fel ca în anul precedent. Chiar pare surprinzător că la licență, pe ansamblu, numărul de absolvenți cu diplomă a scăzut cu cifre impresionante (numai în Timiș sunt 700 de elevi mai puțini, comparativ cu anul trecut, care au obținut bacalaureatul), noi având o creștere de aproape o sută și ceva de studenți în anul întâi față de anii precedenți. Iar la doctorat, unde vrem să arătăm forța universității noastre, avem o creștere de aproape 30 de procente față de anul trecut.
Prin urmare, Politehnica înregistrează o creștere semnificativă a numărului de studenți. Ne apropiem de 13.000 de studenți la zi. Dar mai există și alte forme de învățământ, precum cele postuniversitare sau postdoctorale, care ne duc spre cifra totală de 15.000 de studenți care urmează o formă de învățământ în cadrul UPT. Adică un oraș în oraș.
Aș vrea să mă refer din nou la niște cifre. Și în acest an, inserția pe piața muncii a absolvenților noștri este de asemenea un indicator cu care ne putem mândri. Mai mult decât atât, noi, în fiecare an, pronunțăm valori de 90–92 % din absolvenții ce se angajează în câmpul muncii. În 2018, am trecut la o altă evaluare a angajabilității. Am preluat, practic, datele de la ITM, la nivel național, imediat după ce am trimis, din proprie inițiativă, datele noastre proprii legate de inserția studenților și absolvenților UPT în activitatea productivă. Nu știm câte universități au curajul să facă lucrul acesta, pentru că este vorba de o deschidere totală, de angajați cu carte de muncă (…) Surpriza a fost că peste 80 % (83 %) din absolvenți ai unor facultăți de la noi (dar avem și facultăți cu peste 90 % inserție pe piață muncii!) sunt angajați, deja, la nouă luni de la terminarea studiilor. În condițiile în care nu intră în calcul cei care au afacerea lor proprie. Deci cei cu PFA nu se raportează în sistemul REVISAL. Plus cei care au plecat în străinătate.
Să vă mai spun un lucru interesant, apropo de Timișoara. Tot la nivel de statistică, noi evaluam câți vin în fiecare an din județul Timiș la Politehnica noastră. Nu depășim 35 % din totalul celor care reușesc la admitere. Restul vin din țară. Acum vine surpriza. Câți absolvenți din totalul absolvenților rămân în județul Timiș? 99 la sută! Deci, practic, majoritatea celor ce vin la Politehnică rămân în Timișoara. Așadar, creșterea impresionantă a populației Timișoarei aici își are originea. Marile companii care au ajuns la cifre de angajați impresionante așteaptă cu brațele deschise orice serie de absolvenți pentru a-i prelua.
— Vorbiți de un lucru extraordinar! Adică Politehnica din Timișoara contribuie masiv la creșterea populației orașului!
— Așa este, dar trebuie adăugată aici și contributia solidă a unor politici din zona IT-ului. Trebuie să recunoaștem că există o serie de facilitați fiscale extrem de favorabile pentru ei la acest capitol. Asta a făcut ca marile companii să găsească modalități de a-i atrage și de a-i face să rămână în Timișoara. Știm cu toții că în zona aceasta sunt salarii care depășesc cu ușurință salariul unui profesor universitar. De asemenea, fundamental este că acești tineri (și ne mândrim cu acest lucru) sunt implicați și la un nivel înalt în domeniul cercetării tehnologice. Dovadă că marile companii își mută centrele de cercetare în această zonă. Nu e deloc puțin lucru faptul acesta.
— Fără îndoială, o universitate tehnică, mai ales, trebuie să joace un rol important și în zona cercetării științifice. Știm că aveți colaborări solide și profitabile cu marile corporații europene, dar și americane, care au investit masiv în Timișoara și în vestul României, în general. Sunt unele corporații care vă preiau studenții încă din primul an! E adevărat?
— Vorbiți de un fapt împlinit de mai mulți ani. Asta nu ne încântă în mod deosebit — vorbesc despre faptul că ne angajează studenții încă din primul an de studiu. Dar, dacă tragem linie la final, este un element profitabil pentru universitatea noastră. Avem zeci de acorduri-cadru încheiate cu aceste companii, care nu se rezumă doar la a prezenta cât de interesante sunt companiile amintite în ideea atragerii studenților. Și-au dat seama că, pentru o relație sănătoasă cu Politehnica, trebuie să facă și ei ceva. Asta înseamnă că vorbim de o paletă largă de cooperări, de la simple sponsorizări până la mari donații. Chiar recent a venit compania Siemens, cu o donație serioasă. Numai în ultimii doi ani donațiile marilor firme către Universitatea Politehnica din Timișoara se ridică la 1 million de euro.
— Care este situația studenților străini interesați să studieze la UPT? Există un număr apreciabil de astfel de studenți, cum se întâmplă cu Universitatea de Medicină din Timișoara, unde studiază peste 1.000 de studenți străini, sau încă nu ați reușit acest lucru și la Politehnică?
— La noi, interesul pentru studenți străini nu e încă prea ridicat. Situatia se prezintă astfel pentru că cele două universități sunt diferite. La UPT vorbim, în special, de studenți din țările învecinate. La studenții din Serbia avem o creștere foarte mare. Am dus și noi o politică mai agresivă. Ne-am deplasat în Serbia, am explicat ce înseamnă Politehnica, ce înseamnă diploma noastră. Dovada e că avem, deja, o creștere importantă de studenți din Serbia. La fel stau lucrurile și cu tinerii care vin din Republica Moldova. Practic, nu suntem ajutați de stat pentru studenții non-UE. La noi, în sistemul tehnic nu se aplică acel concept ce se aplică la alții — acel numerus clausus. Studenții din țările din afara spațiului comunitar se îndreptă spre Occident, unde nu au taxe prea mari — mă refer la universitățile cu profil politehnic.
— Domnule rector, Universitatea Politehnica „patronează” și un alt domeniu important, vizibil mai ales în planul imaginii, anume o serie de cluburi sportive. Cum vă descurcați la acest capitol, în contextul în care sportul timișorean, în general, se află în cădere liberă. Și aici nu ne referim doar la fotbal, ci la mai toate ramurile sportive locale.
— Din păcate, aveți dreptate! Lucrurile în sportul timișorean nu arată bine. Sigur, au fost probleme cu finanțările, înainte de toate. La un moment dat, primăria s-a implicat ca principal vector în a acoperi cheltuielile legate de sport și de a promova sportul de performanță. Probabil, din cauza situației neclare la nivelul reglementărilor în domeniu, Primăria Timișoara a fost obligată să facă un pas înapoi și, de aceea, aproape toate echipele de sport de performanță au mari dificultăți. Vorbim de rugby, baschet continuăm cu handbal masculin. De celălalt tip de handbal, cel feminin, nu mai vorbim, pentru că se știe că echipa de fete s-a desființat anul trecut, în urma deciziei luate la nivelul primăriei. Ce face Politehnica în acest context? Să începem cu ideea de bază că Politehnica din Timișoara s-a definit în spațiul educațional românesc, și nu numai, ca o instituție care promovează educația și cultura, dar a înțeles și ce înseamnă sportul și o relație corectă cu cetatea. De aceea, ani de-a rândul, Politehnica a fost, chiar înainte de anul 1944, prezentă într-o serie de competiții prin echipele sale. Chiar și în anii regimului comunist Politehnica a fost sprijinită și a devenit stindardul marilor performanțe ale acestei zone a Banatului. Dar iată că au venit anii ’90, când lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Inclusiv Politehnica a fost obligată să identifice soluții. Din păcate, tot ce însemna reglementări și hotărâri a dus la blocarea sprijinirii sportului de performanță. Totuși, noi am reușit — nu are rost să facem apel la istorie —, am reușit să ducem o echipă de handbal în prim-planul mișcării sportive și ne bucurăm că în conntinuare poartă numele de Politehnica. A ajuns în primele trei echipe ale țării și a jucat o finală de Cupă a României. Dar dificultățile mari cu care ne-am confruntat au făcut ca decizia primăriei să fie singura soluție. Actualmente, echipa se numește SCM Politehnica. Dar încercăm să păstrăm vie ideea de handbal în Politehnică.
Dar să ajungem la fotbal! Ce se întâmplă la fotbal? Povestea cu ASU o știe toată lumea. Nu am vrut să ieșim prea mult în față. Deși existența ASU Politehnica se datorează, în totalitate, universității noastre. Am căutat o sumedenie de formule pentru a sprijini această echipă, care a pornit din liga a șasea, ca echipă studențească, și a ajuns în liga a doua. Suntem în al treilea an în liga a doua. Toată lumea a fost convinsă că performanța, în structura care a fost gândită, acel sistem de finanțare prin ajutorul „socios” nu funcționează în România decât până în liga a treia. În liga a doua sumele necesare sunt enorme. Iar deciziile alambicate și chiar, la un moment dat, împotriva fotbalului impuse de Federația Română de Fotbal, au făcut ca echipa noastră și multe alte echipe ce joacă cinstit și au gândit o politică financiară și o strategie să fie în mare dificultate. Ni s-au promis cel puțin 200.000 de euro de la federație pentru drepturile de televizare. Au venit cu televiziunea, au lovit în interesul oamenilor de a urmări meciurile la stadion, și, în final, am primit o sumă derizorie, de 20.000 de euro. Adică bugetul echipei pe o lună. În continuare, echipa este susținută de proprietarii unor mici companii, prietenii noștrii. Cincizeci la sută din buget este cât salariul anual al unui jucător bun de la Universitatea Cluj. Dar, cu toate astea, noi nu vrem să renunțăm și să fim o echipă de pluton. Echipa aceasta nu mai reprezintă doar Politehnica, va trebui să reprezinte orașul. În aceste momente, ACS este în degringoladă. Și, chiar dacă se vor supăra unii pe mine, voi spune acest lucru: Ripensia, chiar dacă o va duce duce foarte bine, pentru că au găsit un sponsor puternic, nu reprezintă, totuși, echipa-fanion a orașului. Chiar pe timpuri, ei jucau multe meciuri în afara Timișoarei… Cert este că la ASU Poli avem nevoie de un an și jumătate ca echipa să se bată la promovare. Dorința noastră este ca, în 2020, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la înființarea Universității Politehnica, sau măcar în 2021, la centenarul clubului Politehnica, să promovăm în prima ligă. În 2021 mi-aș dori să avem, de ce nu?!, o reprezentare europeană a clubului.
— La final, ar fi interesant să ne vorbiți și despre un alt proiect de forță pe care sunteți pe cale să-l inaugurați peste câteva saptamâni. Anume, lansarea oficială a noii televiziuni a universității. O televiziune care va putea fi urmărită inclusiv pe rețelele de cablu consacrate.
— Da, este vorba Tele U, și acesta este brandul cu care mergem în continuare. Doar în siglă vom încerca să sugerăm că suntem Universitatea Politehnica. Este un proiect pe care l-am început, practic, în acest an. Un proiect prin care vrem să punem pe picioare o televiziune elegantă în peisajul mass-media românesc, tot mai alterat. Avem convingerea că instituția și orașul nostru merită mai mult la acest capitol. Va fi o grilă zilnică de emisiuni, care se vor întinde de la educație, cercetare, cultură, sport până la problemele cetățenești. Deci, va fi o televiziune în miniatură, o replică a unei televiziuni mari. Vor fi abordate și problemele specifice comunității noastre bănățene, dar, desigur, cu accent pe universitatea noastră. Avem deja colectivul. Dosarul este complet și trimis la CNA. Să sperăm că, după ce luptele lor interne se vor încheia, vor reuși să țină o ședință în urma căreia să ne dea „verde”. Noi sperăm că, poate chiar de 1 Decembrie, sau măcar înaintea sărbătorilor de iarnă, va apărea în peisajul timișorean și televiziunea pe cablu a universității noastre.
Interviu realizat de Adrian Marcu și Titus Bălan
Și cam câți rămân p-acilea?