„Cea mai vie rană e o conștiință neîmpăcată”
Interviu cu scriitorul Tudor Crețu, managerul Bibliotecii Județene Timiș „Sorin Titel”
Tudor Crețu (n. 1980), scriitor, manager al Bibliotecii Județene Timiș „Sorin Titel”. Scrie poezie, proză, critică literară. Organizează, alături de colegii de la B.J.T., evenimente culturale: Festivalul Internațional LitVest (șase ediții până în prezent), Pătura care citește, Concentrica, Lecturi aprinse etc. A debutat editorial, ca poet, cu Dantelăriile Adelei, Mirton, 2001. Au urmat volumele de versuri Obiectele oranj, Vinea, 2005; Fragmente continue. Poeme live, Printpress, 2014: Premiul Cartea de poezie a anului al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. studio live, antologie, Printpress, 2015. Proză: Omul negru, roman, Cartea românească, 2008; Casete martor, roman, Tracus Arte, 2013. Volumul i-a adus autorului o nominalizare la secțiunea Tânărul prozator al anului, la Gala Tinerilor Scriitori din România și a fost desemnat câștigător al Premiului Ioan Slavici, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Timișoara; Casete martor II, roman, Tracus Arte, 2015. Diaristică: Jurnal fantasmatic, Paralela 45, 2016. Critică literară: Developări literare, Editura Universității de Vest.
Robert Șerban: Între 26 şi 29 septembrie va fi a şaptea ediţie a LitVest, Festivalul Internaţional de Literatură pe care îl coordonezi la Timişoara. La ce şi la cine să se aştepte iubitorii cititului şi scrisului de ficţiune?
Tudor Crețu: Va fi o „internațională” literară. Scriitori din India, Argentina, S.U.A, Marea Britanie, Austria, Suedia, Turcia, Serbia, România și nu numai. Pătura care citește, picnic urban de lectură, va avea, în premieră, loc în cadrul LitVest. În chiar prima zi, adică miercuri, 26 septembrie. Rosie Goldsmith, Alice Notley, Aase Berg, George Szirtes, Petru Ilieșu, Dan Lungu sunt doar câteva dintre numele prin care ediția din acest an se definește. Vom lansa, de asemenea, un concept nou de eveniment, care se va bucura, sperăm, de succesul Lecturilor aprinse sau al ConCentricii, precum și un album fotografic consacrat lecturilor publice pe care le-am organizat în anii din urmă.
R.Ș.: Au aceste festivaluri efecte? Vin oamenii tineri ori mai puţini tineri să vadă scriitori care citesc din textele lor, să le pună întrebări, să afle direct de la ei ce e cu literatura?
T.C.: La prima ediție, bunăoară, în 2016, ConCentrica a reunit cca 1000 de persoane. Oameni din cele mai diverse categorii socio-profesionale. De fiecare dată, la acest eveniment, a fost citită integral o carte scrisă de un poet al locului trecut în „lumea fără dor”. Nume precum Petre Stoica, Ioan Crăciun, Dan Emilian Roșca au fost (re)aduse în atenția publicului larg. Cărțile lor au parcurs comunitatea. Comunitatea le-a parcurs cărțile. Promovăm lectura ca ritual comunitar, ca mod de a aduce oamenii laolaltă. Câtă vreme cei care participă au un contact autentic cu poezia sau proza, timpul petrecut la un asemenea eveniment înseamnă ceva. Sunt live-uri literare care, prin deschidere și inedit, pot contribui la redescoperirea literaturii. De asemenea, organizăm constant acțiuni în școli și nu numai. Un exemplu ar fi Literatura intră în joc. Și, da, avem o bază tot mai cuprinzătoare de colaboratori, parteneri instituționali etc. Bibliotecarii ies dintre rafturi, spre a pune altfel în valoare biblioteca. Printr-o strategie și imaginație pe măsura ideii de carte. Comunitatea e destinatar și, deopotrivă, partener. Organizarea de evenimente e modalitatea cea mai vie de a sublinia public potenţialul instituţiei.
R.Ș.: Şi tu ai constatat, sunt sigur, absenţa scriitorilor timişoreni din publicul acestor evenimente. Scriitorul locului – şi vreo 200 sunt numai membrii ai Filialei Uniunii Scriitorilor – nu-i curios să cunoască confraţi din alte ţări sau să se revadă cu cei din România. Nu-l pasionează literatura în… direct. Care să fie explicaţia?
T.C.: Faptul, primul impuls a fost să scriu fenomenul, e real. Fără doar și poate, dacă ne-am citi, ca scriitori, unii pe alții, dacă ne-ar interesa, cu adevărat, ce se scrie într-o lume tot mai „mică”/ globalizată, tot mai interconectată, evenimentele de gen ar trebui să atragă mult mai mulți literați… Pentru unii, a fi, a te menține la curent e echivalent, rimă involuntară, cu a te curenta. Reciprocitățile de tip eu vin la evenimentul tău, tu la al meu, cumetriile para-literare își spun și ele cuvântul. A nu participa înseamnă, uneori, a-i întoarce dosul organizatorului, autorului lansat etc. A-i întoarce… absența de la lansarea ta. În România, literatura e, în mod clar, și victima lumii literare. Problema pe care o semnalezi e valabilă și la o scară mult mai mare: nici categoriile de intelectuali, în sens larg, nu mai prea frecventează cartea. Dacă procentul firesc de elevi, studenți, profesori etc. ar citi, piața de carte ar crește, așa zicând, ca-n basme. Ceea ce, odinioară, se numea public general cultivat nu mai prea există. Să nu generalizăm, însă, abuziv. Excepțiile sunt cu atât mai semnificative. Și ele contează cu adevărat.
R.Ș.: Ai reuşit, din funcţia de director al Bibliotecii “Sorin Titel”, să imprimi dinamism cultural acestei instituţii. Ai tutelat diverse acţiuni, care mai de care mai spectaculoase. Se pot cuantifica într-un fel efortul tău şi al echipei tale? Vin mai mulţi cititori la bibliotecă, simţi o revigorare a lecturii în capitala Banatului şi în judeţ?
T.C.: În textul de nominalizare a subsemnatului, la Gala „Oamenii Timpului” 2016, categoria Literatură, se arată: „lecturile publice reunind peste 500 de persoane reprezintă experimente social-literare inedite, nemaifiind organizate până acum nicăieri în lume manifestări de acest gen la o asemenea anvergură: Concentrica (mai 2016), picnicul urban de lectură Pătura care citește (iunie 2016), Literatura intră-n joc (lecturi în licee, proiect demarat în cadrul LitVest 2016) s.a.”. Timișoara a devenit Capitala lecturilor publice. Notorietatea B.J.T. e în continuă creștere. Despre ConCentrica 2018, de pildă, s-a scris atât în Observator cultural, cât și pe libertatea.ro. Am încercat să transformăm experimentul în amprentă instituțională. Să ilustrăm cultura prin creativitate. Manifestările culturale sunt, deci, un scop în sine, nu doar un mijloc de a atrage oamenii la bibliotecă. Ele constituie „semnătura” instituției. Inițiativele bazate pe inedit/concept, nu pe o producție costisitoare, au facilitat relansarea Bibliotecii Județene Timiș, care a câștigat, în 2012 și 2013, distincția de cea mai bună bibliotecă din România la Gala Industriei de Carte „Bun de tipar”. Aceste realizări au contribuit, inclusiv, la rezolvarea unora dintre problemele administrative cu care ne confruntăm. Cu sprijinul Consiliului Județeam am creat spații noi de lectură. Cele puse la dispoziția publicului de către secțiile de Arte și Documentar-Periodice (Bastion Theresia, corp A) sau de către American Corner sunt printre cele mai primitoare din vestul României. Și nu sunt singurele exemple. Așa stând lucrurile, numărul de cititori nu avea cum să scadă. Dincolo de asta, avem un ritm bun de aprovizionare cu carte nouă. La evenimentele noastre iau parte eleve și elevi din județ, nu doar din Timișoara. Bibliotecare și bibliotecari din mediul rural, nu doar din cel urban. O dovadă a rezonanței naționale a evenimentelor noastre e și faptul că, în tot mai multe orașe, se organizează acțiuni similare, de pildă, Păturii care citește, marcă înregistrată, la fel ca Lecturi aprinse, a B.J.T.
R.Ș.: Care sunt preferinţele cititorilor bibliotecii? Ce fel de cărţi sunt cerute spre lectură? Ce scriitori sunt preferaţi?
T.C.: Literatura străină prevalează. Fie că vorbim de roman sau carte motivațională. Dincolo de acest aspect, un rol important îl joacă bibliografia școlară. Tot mai solicitate sunt colecțiile secției Documentar-Periodice, precum și volumele secției de arte.
R.Ș.: Scrii constant. Poezie, proză, eseistică. Ai un program riguros pentru asta sau mergi pe… inspiraţie?
T.C.: Trebuie, până la urmă, să programezi inspirația. Să deprinzi, așa zicând, o anumită tehnică a intrării în stare, altfel… Lupta cea mai aprigă e scrierea unui roman. Ani de zile, pauze și (re)aprinderi. E, în ce mă privește, vorba de un supra-proiect, de un supra-sens al vieții chiar. De o dependență, de… Nu știu dacă o să pot completa, vreodată, lista. Cert e că am investit deja prea mult ca să nu merg până la capăt sau, măcar, să încerc. Cea mai vie rană, ca să zic așa, e o conștiință neîmpăcată.
R.Ș.: Dacă ar fi să participi la o antologie a poeziei contemporane, cu ce text ai face-o?
T.C.: E cea mai grea întrebare. Să facem din „scurtime” un criteriu: „poate că nici n-o să termin ţigara/ până când un strop/ din portocala pe care o desfaci/ sau un fir de păr/ o să cadă/ peste hârtia asta/ peste tristeţea ei/ ca o sărbătoare/ de iarnă”.