Se împlinesc 29 de ani de la cea mai sângeroasă zi din istoria modernă a Timișoarei. Sunt 29 de ani de când zeci de oameni mureau răpuși de gloanțele Armatei și Securității, în ziua în care în orașul de pe Bega era război. Protestele începute cu 2 zile înainte s-au transformat în revoltă violentă și timișorenii simțeau deja gustul libertății.
Cum după masa deja se formaseră coloane masive de manifestanți care scandau lozinci împotriva regimului Ceaușescu și sediile de partid erau atacate, a venit și ordinul crunt de la Bucuresti: începe misiunea „Radu cel Frumos”. Iată ordinul dat de Ceasusescu în acea după amiază: „În Timişoara, toate trupele primesc muniţie de război. Se somează şi oricine nu se supune, se socoteşte stare necesitate şi se aplică legea. În Timişoara s-a atacat şi sediul, nu s-a reacţionat, s-a întors şi obrazul celălalt de parcă ar fi fost Iisus Cristos… Oricine atacă un soldat, un ofiţer, trebuie să primească riposta. Oricine intră într-un sediu de partid sau se sparge un geam de la un magazin, trebuie să primească riposta imediat. Fără nicio justificare. Umanismul nu înseamnă capitualarea sau pactizarea cu duşmanul. Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrităţii ţării şi socialismului. Toate unităţile militare sunt în stare de alarmă şi au armamentul de luptă. Nu pleacă nicăieri fără muniţie de luptă. Toate unităţile ies cu armamentul uşor din dotare, de luptă“.
Și așa a început măcelul! Armata trăgea peste tot fără țină seama că gloanțele lovesc tineri, copii sau femei. Au murit oameni în Piața Libertății, Calea Aradului, Calea Lipovei, Calea Martirilor, în zona Podului Decebal și în Piața Victoriei. Aproximativ 70 de persoane si-au pierdut viața și peste 200 au fost arestate și bătute în pușcărie. Spitalele erau invadate de răniți și familii care își caută rudele pierdute. A fost cea mai neagra zi din istoria modernă a Timişoarei.
Azi, 17 decembrie, este zi de doliu pentru a nu uita că în urma cu 29 de ani la Timișoara oamenii si-au cerut libertatea. Urmează apoi un alt episod sumbru – „Operațiunea Trandafirul”, în care comuniștii au încercat să ascundă masacrul din Timișoara și au trimis spre crematoriu 44 de cadavre pentru a fi arse. Cenușa lor a fost apoi aruncata într-un canal din Popești Leordeni. Însă sfârșitul regimului era aproape. Flacăra democrației era deja aprinsă și nimic nu mai putea să o stingă.