Regia autonomă de transport din Timișoara își respectă blazonul. Este din ce în ce mai autonomă. Adică nu are habar de nimic, nu răspunde de nimic, nu face cam nimic în favoarea cetățeanului plătitor.

Autonomie mai mare de atât cine poate pretinde? Ai un oraș la dispoziție în care faci ce vrei! Adică nimic. Nimic pozitiv. Că la fapte reprobabile lista e foarte lungă. De la hoții de buzunare ce zburdă nestingheriți ca fluturii pe pajiști până la mizeria de nedescris din vagoane, ar fi multe de spus. Mai nou se umblă pentru patentarea noii invenții: tramvaiul autonom de vatman. Fiecare circulă pe unde vrea, dar separat: tramvaiul pe unde-l taie și conducătorul se plimbă pe lângă el pe carosabil. Aerul de nerespirat din vagoane a devenit de legendă. Instalațiile de încălzire ce nu pot fi oprite vara și nu pornesc iarna de asemenea se numără printre plăcerile pasagerului timișorean.

1 de 7

Iar de plătit se plătește cu varf și îndesat tariful cerut. Și nu este mic de loc. Poate dacă ar exista un dialog cu conducerea transportatorilor locali, ar invoca tarifele din alte țări. Care chipurile ar fi de nu se știe câte ori mai mari. Poate?! Dar veniturile sunt și ele mai mari. Iar transportul de aiurea nu poate fi sub nicio formă comparat cu local.

Tramvaiul mai merge el ce merge dar ar trebui să mai și oprescă. Aici apare altă problemă. Stațiile sunt marcate cu grămezi de mizerie sau bălți de apă daca plouă sau băltoace de ulei ce curge de la toate instalațiile tramvaiului. În unele locuri (ce-i drept destul de puține) sunt și așa numitele refugii. De fapt, nu poți deloc să te refugiezi din calea ploii. Sub copertină plouă ca afară sau mai tare. Biata încropeală, cu titulatură pompoasă de refugiu, este o caricatură a ceea ce ar trebui să fie. Cine are proasta inspirație să se așeze pe minusculele băncuțe riscă să-și facă ferfeniță veșmintele. Cuie, șuruburi sau suduri neprelucrate, toate atentează la integritatea nădragilor călătorilor. Aceste copertine sunt aruncate cu furca. Găsești câte una acolo unde nu este nevoie deloc. Iar unde s-ar impune câte una lipsește cu desăvârșire. Bieții călători ce să facă? Așteaptă stoic în ploaie câteva zeci de minute. Întotdeauna mai multe decât scrie pe panoul inutil de afișaj.

Precis se vor găsi manageri supercalificați de la regia cu pricina, care vor invoca câte în soare și stele, că nu au bani, că nu au personal sau că nu e treaba lor, ci a altora. De regulă se dă vina pe primărie. De fapt, nici nu contează cine se ocupă de aceste mici amănunte. Pe călătorul cu pantalonii rupți în tramvai și udat din cap până la călcâie nici nu-l interesează. El vrea civilizație.

Dacă cineva ar fi interesat de cum arată o stație de tramvai, se pot consulta multe surse de pe internet. Și acelea sunt tot pentru călători.

1 de 9