Duminica Floriilor, atunci când cu două milenii în urmă fiul lui Dumnezeu în chip uman umil venea călare pe un biet asin în capitala țării, cetatea Ierusalimului, s-a transformat în una din cele mai importante zile ale creștinilor. Contemporanii Săi au recunoscut ca Învățător iar unii chiar au spus că este regele Ierusalimului. Asta a dus la mare supărare între mai marii de atunci. Dar avea să fie și ziua ce va apropia și mai mult, sau va deschide Săptămâna Mare, a Patimilor.
Intrarea Domnului în Ierusalim este cea mai mare sărbătoare din Postul Mare și amintește de intrarea triumfală a Mântuitorului în cetatea Ierusalimului, a doua zi după ce L-a înviat pe Lazăr.
În această zi se sfințesc la biserică ramuri de sălcii ce amintesc oarecum despre anticul finic ce era palmierul de curmal din zonele calde. Se mai folosesc și ramuri de maslin ori de alte flori ce acum sunt în plină înflorire. Acestea se leagă în mănunchi ori în cunune sau în formă de cruce pentru a fi sfințite de preoți.
Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde vor fi sfințite de către preot. După terminarea slujbei fiecare credincios va duce crenguțe de salcie acasă, pe care le va păstra într-un loc curat, de regulă lângă o icoană. Această salcie se consideră că are puteri nebănuite și în vreme de necaz sau boală va fi de ajutor celui care o folosește.
Ramurile se păstrează și se pun mai apoi la icoane sau la calendarul din odaia de oaspeți ce se folosește rar. Au o mare incărcătură simbolică fiind semn de bunăstare în casă și de apărare de evenimente nedorite.
O veche legendă amintește că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese urcat pe cruce, nu a putut să-și continue drumul din cauză unei ape mari ce-i oprea calea. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă râul, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o binercuvânteze.
Pe de altă parte, ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Iisus Hristos de mulțime iudeilor, la intrarea în Ierusalim.
Ramura de salcie adus din biserică la florii este bun de dragoste, și cei bătrâni ating cu ei pruncii și pruncele pentru a crește.
În unele zone ale țării se obișnuiește ca ramurile de salcie să fie puse și la mormintele rudelor, în acest mod aceștia vor ști că se apropie ziua de Înviere.
De asemenea, unii suferinzi folosesc crenguțele de salcie pentru a se lega cu ele în jurul mijlocului, să nu-i doară șalele și să fie rezistenți la muncile câmpului ce vor urma. În ziua de Florii e bine să umbli încins cu o nuia de salcie de la biserică, să nu te doară nimic.
În satele noastre mai sunt încă o seamă de obiceiuri ce încă dăinuie în memoria colectivității.
Obiceiurile din ziua de Florii au legătură în general cu mers anului agricol dar și al vieții de comunitate în general.
Astfel, în ziua de Florii, în unele regiuni, în gospodării se pun la cuptor atâtea pâini din făină bună de grâu câți trăitori are familia, dar pâinile sunt diferite ca formă și mărime după vârsta celor din familie. Aceste pâini se împletesc din aluat de grâu cu grijă și se impodobesc cu semne florale și cruci tot din același aluat. Din aceste păini se vor da de pomană celor săraci pentru a fi feriți de necazuri.
Alt obicei pacticat de fete la Florii este de a fiarbe, la miezul nopții spre Florii, apă cu busuioc și să se spele cu ea pe cap a doua zi pentru a avea păr frumos și strălucitor. Această apă o pun apoi la rădăcina unui păr înflorit, cu vorbele: „Cât de frumos e părul înflorit, așa de frumoas să fie și părul meu; cum se uită oamenii la un păr înflorit, așa să se uite și la mine!” Dar în alte părți dimpotrivă se spune că nu e bine să te speli pe cap de Florii, deoarece vei albi și vei încărunți înainte de vreme asemenea florilor de pomi.
În ziua de Florii unele gospodine scot hainele și veșmintele la aer în curte. Acestea se scutură de praf și, în plan simbolic, de rău și de urât. Este momentul când se renunță la veșmintele mai groase ce aduc aminte de sezonul rece și oamenii se îmbracă de vară.
Ziua de Florii mai este și legată de superstiții despre mersul vremii ce va să vie. E un fel de prognoză pe toată vara ce va veni.
E cunoscută vorba ce spune așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Înviere. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.
O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.
Ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume asemănătoare florilor. Se sărbătoresc astfel cei cu numele de Florin, Florina, Florentina, Margareta, Lăcrămioara, ori Dafina, Romanița, Viorel și Viorica. Cu toții și mulți alții se bucură de praznicul de azi ca fiind oameni ai primăverii.
