Evenimentele politice din România, în ultima perioadă, au arătat că democrația europeană din România este pe moarte. Poate vi se pare ciudată sintagma „democrație europeană”, dar ea nu este deloc așa. Suntem în etapa finală a ceea, imediat după Revoluție, Ion Iliescu profețea a fi o „democrație originală”.

De fapt, clasa politică românească este pe care să dea lovitura de grație Justiției și să devină, practic, o putere discreționară. Și nu mă refer aici doar la parlamentari. Ultima întâlnire a alianței PSD-ALDE a arătat că aliații cei mai de nădejde ai parlamentarilor sunt, e fapt, primarii. Fiindcă acolo, la ei, se joacă, de fapt, alegerile.

O să spuneți, de îndată, că nu toată clasa politică românească dorește acest lucru și că „virtuozii” noilor aberații legislative, deocamdată în fază de proiect, sunt parlamentarii din PSD. Da, statistic, lucrurile poate că stau așa, dar, în momentul de față, destui aleși de pe listele PNL sunt gata să treacă la ALDE, iar partidul lui Traian Băsescu se îndreaptă cu voioșie spre o discreditare totală.  UDMR-ul a bătut de mult palma cu Puterea, iar USR-ul, deocamdată, se comportă asemenea personajului Vineri din Robinson Crusoe.

Comentatorii politici au observat că PNL-ul nu prea face opoziție. Lucrul cel mai grav însă e că, în acest moment, PNL nu poate face opoziție. Cu câteva excepții, echipa ce conduce PNL-ul de acum a fost în USL. Dar, lucru și mai interesant, se pare că nici PDL-ul nu a fost chiar atât de anti-PSD cum credeam noi. Cel puțin așa reiese din cele mai recente dezvăluiri cu privire la întâlnirile săptămânale, la tenis de câmp, ale celor mai influenți ai României anului 2012. Și îi amintesc doar pe Florian Coldea, Liviu Dragnea, George Maior, Victor Ponta, Gabriel Oprea. Sigur, lucrurile s-au schimbat mult de atunci, când Maior și Coldea erau șefii SRI-ului, iar Dragnea – vioara a doua.

Nu știu dacă prezența Laurei Codruța Kovesi la aceste întâlniri a fost reală sau doar presupusă din diverse motive. Știu doar că – dacă lucrurile sunt veridice – o asemenea distinsă societate era una transpartinică. După cum se vede și cum stau, mai nou, lucrurile în Parlament.

Iar răspunsul firesc la toate cele scrise mai sus este unul singur: e nevoie de o altă clasă politică!

De alte partide. Da, de partide noi și lipsite de experiență fiindcă, în România, cele mai mari nenorociri le-au făcut priceperea și ticăloșia în același buchet.