Preşedintele României, Klaus Iohannis, a făcut apel la „producătorii româneşti” (sic !), la antreprenorii români să folosească oportunitatea (sic !) pe care le-o oferă epidemia : „Avem această oportunitate” (sic !) […] „în această perioadă cu precădere” (sic !) […] „este o oportunitate foarte bună” (sic !). I-a chemat pe „producătorii româneşti”, pe antreprenori să vină cu produse băştinaşe şi cu idei. Producătorii străinăţeşti, preferaţii de ieri, au cam tăiat-o de groaza coronavirusului şi poate că se pregătesc să tragă obloanele şi să trimită angajaţii „româneşti” în şomaj.
Iar „producătorii” europeni sau euroatlantici nu ne vând măşti, teste, combinezoane, izolete şi ventilatoare (respiratoare), şi în nici un caz nu se gândesc la vreun ajutor, vreun sprijin „european”, „partenerial” mai substanţial. La ultima reuniune UE la nivel înalt, prin videoconferinţă, Germania, Austria, Olanda, Finlanda au ales varianta ca fiecare ţară UE să se descurce pe cont propriu, care cum poate. România, după Italia şi Spania, e pe cale să afle cam câte parale face solidaritatea UE, între altele.
Deci, preşedintele, în ultima sa adresare către populaţiunea românească, a cerut şi idei, fiind evident că atât domnia sa, cât şi guvernul său multdorit sunt în mare lipsă. Penurie. Ei au scaunele (luate cu forţa de la „ciuma roşie” !), noi, sau măcar antreprenorii români, ar trebui să venim cu ideile. E oare normal să ocupe în continuare scaunele dacă, la vreme de mare criză, nu au idei pe măsură ? Ce caută acolo ? Pentru ce sunt plătiţi ? Că doar nu muncesc nici în mină, nici în fabrici şi nici pe câmp. Sau votul e un contract bazat pe o păcăleală ? Dar cam asta e situaţia la faţa locului : s-au aşezat sau au fost aşezaţi pe scaunele ţării şi, vorba comentatorului de televiziune Traian Băsescu, noi trebuie să ne descurcăm singuri.
Preşedintele Iohannis şi „partidul meu”, PNL, în avântul lor politic revoluţionar capitalist şi democratic, în vizionarismul lor, nu au avut decât măreaţa idee cu anticipatele. Care nici măcar nu a fost chiar a lor, au ciugulit-o în viteză de la mai tinerii USR. De fapt, singura idee, obsesie a preşedintelui Iohannis, a fost „jos PSD !” (sau „ciuma roşie”). Adică „dă-te tu la o parte, să mă aşez eu !”. Dar, ca în atâtea comedii, au nimerit pe scaune ejectabile. Cu nişte bombe cu ceas montate de destin sub şezut. Cea mai rapidă pedeapsă din istoria politicii, aplicată unor închipuiţi, unor impostori.
Deci, idei pentru domnul preşedinte. „Premierul grec Kyriakos Mitsotakis le cere parlamentarilor partidului de guvernământ, Noua Democraţie, precum şi miniştrilor şi secretarilor de stat „să doneze jumătate din salariul lor pe următoarele două luni pentru consolidarea contului special împotriva coronavirusului” (Hotnews, după RADOR, 31.03.2020). Nu e o idee bună, domnule preşedinte ? Ideea bună poate fi şi extinsă la directorii din ministere, la şefii de birou, ca şi la cei din marile companii încă de stat. Eventual cu o sugestie şi pentru multinaţionale. Ca să nu se ajungă altfel la impozite mărite. De pensiile speciale pare să se ocupe electoral USR.
Administraţia Trump a anunţat un ajutor de 1 200 de dolari pentru un adult şi 500 de dolari pentru un copil, ajutor care să ajungă la toţi americanii până la un anume venit anual. Nu ar trebui să fie copiată măsura pentru milioanele de români săraci şi foarte săraci ? Poate o sumă între 3 000 şi 5 000 de lei pentru fiecare familie, ca şi pentru românii singuri.
Au loc de destule zile discuţii interminabile în jurul ratelor la bănci. Nu ar trebui adăugate nişte discuţii despre „credite de supravieţuire” pentru IMM-uri ? Credite care să acopere măcar pierderile sigure pe două-trei luni în urma ordonanţelor militare oferite cu atâta generozitate de ministrul de Interne, mai nou comunicator naţional frecvent în haină de piele. De unde bani ? Ar putea fi întrebat de bani şi Mugur Isărescu, salvatorul băncilor în 2008-2009. Pentru ce sunt miliardele de euro de la Banca Naţională dacă nu sunt de nici un folos pentru milioanele de români în nevoie şi firmele româneşti împinse de criză la faliment ? Răspunsurile îmbibate de tehnicalităţi sunt cunoscute şi inutile. Două-trei miliarde de euro nu ar pune în pericol rezerva naţională, dar ar putea salva economia ţării într-o primă etapă. Asta în aşteptarea unor împrumuturi la care România va fi, oricum, obligată. Din fericire, faţă de alte ţări mult mai bogate din Vestul Europei, România mai are încă un spaţiu de manevră pentru împrumuturi. Deşi nedorite, ele nu vor putea fi evitate. Şi, probabil, vor fi şi oneroase, şi greu de obţinut. Acum, se pare că bani se mai pot găsi doar în China.
Şi o altă idee puţintel mai politică. Dacă partenerii noştri euroatlantici nu ne ajută nici măcar cu material medical contra cost, pe motiv că sunt şi ei în nevoie, poate am putea apela la vechii noştri parteneri din fostul lagăr socialist, China, Rusia, Cuba (apropo, Cuba are o excelentă expertiză în crizele sanitare dobândită în Africa). Azi, 31.03.2020, Donald Trump a vorbit despre ajutorul primit de SUA („We’ve had great relationships with a lot of countries. China sent us some stuff, which was terrific. Russia sent us a very, very large planeload of things, medical equipment, which was very nice. Other countries sent us things that I was very surprised at, very happily surprised” – www.rt.com/usa, 31.03.2020, 03.35).
Lumea s-a schimbat deja, vechile reflexe şi deprinderi nu mai sunt de mare folos. Cu atât mai puţin vechile ipocrizii şi pretenţii găunoase. Iar pe timpul marii crize propaganda ar trebui să se autosuspende.