Chiar dacă vremurile s-au schimbat, tehnologia a avansat, un lucru a rămas constant în Timişoara de aproape un secol – consumul de apă pe cap de locuitor.
Un document cu „parfum” de epocă din arhiva Aquatim aduce la lumină un tablou al utilităților de apă ale Timișoarei de acum 80 de ani. Raportul anual al întreprinderii comunale de alimentare cu apă și canal, din anul 1936, intrat recent în arhiva societății, a fost păstrat într-o stare foarte bună.
Documentul captează încă de la prima privire, cu cifre și date interesante, care oferă o imagine nu numai a companiei de apă din acea vreme, ci și informații despre viața timișorenilor de atunci.
Aflăm astfel, din raport, că în 1936, un timișorean consuma 92,6 litri de apă potabilă, sau, ca să fim riguroși cu exprimarea originală, „apă de beut”, și încă 19,4 litri apă de stropit, sau „apă de Bega”. Pentru comparație, în prezent consumul mediu de apă în Timișoara este de 111 l/zi.
Raportul detaliază și lucrările de „investițiuni” și întreținere de la „stabilimentele” de pompare, cazane, mașini și diversele utilaje de pe fluxul tehnologic, de la rețelele de apă și canalizare, inclusiv reparații, curățări și spălări ale conductelor.
Raportul consemnează, spre exemplu, în anul respectiv, extinderea rețelei de apă potabilă pe 16 străzi din Timișoara, cu 3,7 km, dintre care 1,8 km de conducte de distribuție și 1,9 km de țevi de plumb pentru „racordări și fântâni”.
La 31 decembrie 1936, rețeaua de apă a Timișoarei măsura 148 de km – 126 de km conducte pentru apa „de beut” și 22 km rețea de apă industrială („de Bega”).
Pe rețeaua de apă erau montate 3.580 de contoare, o evoluție crescândă de la 1.400 de contoare, în 1916.
