După schimbarea de regim politic din 1989, în viața școlarilor au apărut noi provocări. S-au încercat multe și nu toate au fost spre bine copiilor noștri. Dacă lăsăm de-o parte problemele legate de programele de școlarizare, nu înseamnă că nu sunt și alte chestiuni arzătoare la ordinea zilei. Printre ele, faptul că unii părinți se plâng, în numele copiilor, de greutatea ghiozdanelor burdușite cu de toate, de parcă cei mici ar căra un hipermarket în spate. Dar parcă mai abitir se plâng de greutatea ghiozdanelor bunicii care-și însoțesc nepoții dimineața și la amiază. Că doar această greutate, mult blamată, cade pe umerii lor, și nu pe a-i zburdalnicilor nepoți, nu-i așa?!
Să vedem însă cât este de reală această problemă.
E drept că despre acest necaz se vorbea mai mult cu 10–15 ani în urmă. Acum, vocile vehemente de atunci, s-au mai înmuiat. Mai mult ca sigur, materialele didactice au devenit mai subțiri și mai ușoare și, chiar dacă pe mai departe caietele și manualele sunt grele, nu trebuie luate totuși în fiecare zi la școală.
Prima mare acuză și cea mai gravă se referea la faptul că o povară excesivă poate duce la boli ale coloanei vertrebrale sau chiar la schimbări de postură a celor mici și încă fragezi. Faptul e însă adevărat doar într-o măsură infimă. Cele mai multe probleme la coloană provin din cu totul alte cauze. Nu este dovedit științific că ar exista o legătură directă între afecțiunile coloanei și greutatea ghiozdanelor.
Iată ce explică un reputat medic, care lucrează cu pacienții săi micuți:
„Problema se pune în acest mod. Modificările de coloană vertebrală care apar la unii copii nu au o cauză pe deplin cunoscută. Nu aș putea să spun că ghiozdanele sunt de vină. Lumea medicală ar fi foarte recunoscătoare dacă s-ar cunoaște cauza. E adevărat că ghiozdanele pot să modifice ținuta, dar nu greutatea lor este cauza care declanșează boala. Ceea ce face lumea medicală la ora actuală este să depisteze cât mai rapid afecțiunea, să ia măsuri de corecție și să încerce să blocheze boala (vorbim despre scolioză) în evoluție. Părinții care observă probleme ale coloanei sunt rugați să meargă la medicul de familie și, oricând, să vină la noi, unde au o consultație la chirurgie, cu un bilet de trimitere foarte simplu. Noi, aici, avem un sistem bine pus la punct. Există un program național care se ocupă de acești copii cu scolioză și se fac investigații radiologice. Avem kinetoterapeuți și monitorizăm pacienții până la vârsta la care încetează creșterea. Din păcate, repet, încă nu se cunoaște care este cauza bolii”, ne-a explicat doctorul Călin Popoiu, chirurg și ortoped pediatru la Spitalul de Copii „Louis Țurcanu”.
Mitul ghiozdanelor foarte grele se clatină la o simplă privire asupra a ceea ce duc copiii în geantă. Majoritatea lucrurilor nu sunt necesare zilnic la ore. Este și o chestiune de bună gestionare a prezenței elevilor la școală. Doamna director al Școlii Gimnaziale numărul 25, profesor Cristina Filip, ne asigură că se fac eforturi pentru a optimiza geanta unui copil. Tot ce nu este necesar se poate lăsa la școală, în cutii anume concepute. Cum fiecare clasă are propria sa sală de cursuri, care se încuie după ore, nimeni nu umblă la lucrurile copiilor. Câte un caiet și un manual la ore sunt suficiente. Nu se încurajează în niciun fel folosirea materialelor suplimentare sau a culegerilor de probleme la ore. Acestea trebuie utilizate acasă. La orele de desen, creioanele și culorile se pot lăsa, de asemenea, la școală. Orele de educație fizică se fac o dată sau de două ori pe săptămână, deci echipamentul nu îngreunează deloc ghiozdanul copilului. Cu uniforma școlară, care este doar o simplă vestă unică pentru toți elevii, lucrurile sunt clare. Elevii sunt liberi să vină la școală în trening și în încălțăminte sport. Dacă sunt probleme cu bagajele copiilor, acestea apar din cauza exceselor făcute de unii părinți, care țin cu tot dinadinsul ca fiii și fiicele lor să fie la modă. În locul unei gentuțe simple, cu unul sau două compartimente, se caută tot felul de valize cu cadru de metal cu nenumărate buzunare, accesorii inutile din materiale grele, ori cu personaje din desene animate confecționate din plastic gros și casant. Tot părinții cedează unor mode cumpărând tot felul de bidoade supradimensionate, uneori chiar din metal, pentru apă sau ceaiuri, pe care copilul să le ducă la școală. Ar fi suficient un flacon de cel mult o jumătate de litru de apă îmbuteliată. Cu toate că nici aceasta nu ar fi necesară, deoarece apa de la rețea este perfect potabilă. Totodată, doamna Filip recunoaște că unele excese vin și din partea ministerului de resort, care a exagerat cu editarea unor manuale, unele chiar și la materii unde acestea nu ar fi deloc necesare, așa cum este deja celebrul caz al manualului de educație fizică.
Oricum, după spusele doamnei profesoare, conform ultimelor reglementări, este obligatorie însoțirea la școală și către casă a învățăceilor de până la clasa a IV-a de către un aparținător adult.
Un număr de prichindei de la clasa zero până la clasa a treia, ce tocmai ieșeau în iureș din școală, abia au putut fi frânați din viteza pe care au luat-o spre casă pentru a răspunde, încântați, întrebărilor puse de „cineva de la ziar”. Niciunul din ei nu a spus că ar fi greu de cărat geanta de școlar. Două mămici și două bunici au susținut de asemenea cele spuse de copii. Așa că nu mai mai e ca pe vremea când ghiozdanul avea greutatea unui rucsac de drumeție prin munții patriei.
„Nu e greu deloc. Al meu e la clasa zero. Doar câteva caiete, acolo. În afară de asta, mai are o cutiuță cu unele lucrușoare. Are și apă la el, dar nu e mare sticla”, ne-a spus doamna A.V.
„Într-adevăr, manualele sunt multe. Dar, la înțelegere cu doamna, ia cu el doar ce au nevoie la teme. Și asta le ușurează munca. Au două caiete. Unul pe care lucrează acasă și pe care-l schimbă. Mai rămân și la școală unele caiete. Ce ar mai putea îngreuna este sticla cu apă. Manualele sunt împărțite cam cât pot duce”, ne-a mărturisit, în așteptarea celui mic, doamna B.G.
Tot pentru a desluși mai bine misterul greutății de neurnit din loc a ghiozdanelor, de care se plâng unii bunici, am cerut și părerea unuia dintre cei mai experimentați profesori, care conduce de ceva vreme destinele unei reputate școli din oraș.
„Dacă însumăm toate manualele, caietele și auxiliarele avizate de minister, sigur că rezultă un ghiozdan foarte greu. Dacă ne gândim că, la ore, ele se folosesc selectiv și numai în anumite momente, nu e nevoie ca la fiecare oră să fie toate aduse la școală. Unele se pot depozita în școală. Aici depinde foarte mult și de modul în care părintele vede lucrurile și, evident, de modul în care cadrul didactic pune problema.
Sticla de apă o cară fiindcă nu vor să bea apă de la rețea. Avem apă potabilă de la Aquatim, dar sigur că fiecare dintre părinți vrea să fie un pic mai… Neavând un butic sau un spațiu comercial în școală, este normal ca părintele să-i pună în ghiozdan apă sau un sendviș, sau un corn. Deci, din acest punct de vedere, se mai îngreunează bagajul acesta zilnic. La sport, evident, se vine în echipament sportiv. Nu îi lăsăm să facă orele de educație fizică în șosete sau în blugi. Dar orele de sport sunt de două ori pe săptămână, așa că nu apare zilnic această problemă. Am putea concluziona că problema este în funcție de felul în care o vede dascălul de la clasă și de felul în care o vede părintele. Dacă îi pui o sticlă de apă de doi litri la el, normal că geanta lui a depășit cu mult o greutate optimă. Și dacă mai pui și un kilogram de mere… Dar asta e! Neavând un spațiu comercial în școală și restricționând accesul în afara școlii, automat părinții le mai pun câte ceva la ei. Și nu e nimic rău că fac lucrul acesta. Acum, în general, la clasele I–IV, vin părinții sau bunicii cu elevii, deci problema eu o văd mai degrabă la cei de la clasele a V-a în sus, decât la cei mici și care, în mare parte, vin însoțiți, nu merg singuri”, ne-a spus profesorul Sorin Ionescu, directorul Colegiului Bănățean.
Am încercat să demontăm puțin această problemă ce se dovedește a nu fi deloc așa de gravă precum o exagerează unii. Sigur că mai pot fi și alte puncte de vedere care se pot lua în discuție cu un alt prilej.
Pentru a verifica, însă, cu cântarul pe masă, geanțile școlarilor, am luat, la întâmplare, câteva la măsurat. O geantă simplă, goală, cântărește mai puțin de o jumătate de kilogram. Una încărcată la minimum, are o greutate de 2,5–3,5 kg. O geantă care conține și un flacon de apă de jumătate de litru și ceva de mâncare ajunge cam la 5 kg. Sigur că, dacă se adaugă mai multe manuale, se poate ajunge și la 6 kg sau chiar mai mult.
Dar aceste valori se pot ajusta printr-o judicioasă dozare a a ceea ce este strict necesar cu ceea ce face plăcere copilului și-i aduce un plus de confort la școală.