Răsfoind niște ziare vechi, mai exact niște articole decupate din ziare, într-o ceea ce însemna pe vremuri o bază de date, am nimerit peste o statistică a județului Timiș de la sfârșitul anului 1989.
Statistică unde se vorbea despre înzestrarea populației cu bunuri de folosință îndelungată.
De altfel, județul Timiș era fruntaș pe țară la astfel de bunuri pe cap de locuitor.
Erau timpurile când oamenii se adunau împreună la un televizor și se uitau toată noaptea la televiziunea sârbească, la Maratonski Film…
Sau la cineva care avea acasă un videoplayer și altcineva făcuse rost de trei-patru filme… ilegale, de contrabandă, un nume care-mi vine în minte fiind Lupul singuratic cu Chuck Norris…
Revenind la statistică, se spune că la sfârșitul anului 1989, în județul Timiș, existau 505,9 aparate de radio la 1000 de locuitori.
În schimb, oficial erau înregistrate 125.563 de abonamente la radio și radioficare.
Dar 3.097 de abonamente, din total, erau de radioficare…
Pentru cine nu știe sau nu-și mai amintește, radioficarea prin fir a fost o alternativă pentru cei ce nu-și puteau permite un aparat de radio.
Difuzorul de radioficare se afla la cetățean, unde era transmis numai un post, anume postul național, de la un receptor radio aflat undeva central.
Pentru acest serviciu era nevoie de o autorizație și se plătea o taxă lunară la Poștă.
La capitolul televizoarelor, tot județul Timiș înregistra 309,4 televizoare la 1000 de locuitori.
La televiziune, mă rog, dacă se pot numi așa cele 2-3 ore de program TV din fiecare seară, erau abonați 155.463 de locuitori ai județului Timiș.
Iar locuitorii erau în număr de 714.681 de persoane.
Pe atunci, cum comunicarea era centralizată, la sectorul persoanelor fizice, procentajul ajungea la 96,1 de locuitori, dintr-o mie, dotați ai județului Timiș cu telefoane și abonamente…
Și luați aminte încă o dată, județul Timiș era fruntaș!…
Primul meu tv.color a costat 25ooo de lei si afost adus in avion de piloti,noi banateni nu avem acces la tv.color romanesti.Am platit pret dublu in 1986.Posturile urmarite erau cele sarbesti si unguresti.
150 mii de abonamente tv insemna 700 mii locuitori ( familia de 4-5), la fel calcull ptr 150 mii abonamente radio – practic orice familie avea radio+tv ( probabil pe lampi… tv color rare intr-adevar, un telecolor romanesc cu tub Toshiba cred ca era 7000 de lei…. 10% din pretul unei Dacii, deci cam tot cat pretul unui tv bun azi)
Radiourile erau romanesti, fie cu lampi, cele de cateva kg, care ma fascinau in copilarie, puse pe lasa studioului sau pe o comoda in sufragerie. Apoi cele cu tranzistori gen Albatros..sau cele portabile, cu casti – Ric, parca…
Dar f performante erau rusesti – Selena.
Mai erau radiocasetodoane, poloneze Elektronica parca… sau grundig, Panasonic, Sanyo aduse de marinari sau din Shop.
Prin radioficare erau si programe locale, se puteau face si anunturi de la primarie ptr comunitatea locala etc.