Nu! Căsătoria dintre homosexuali nu mi pare un lucru firesc. Tot așa cum ideea adoptării unor copii de către cuplurile de homosexuali mi se pare inacceptabilă.
Știu, sunt un reacționar, un bătut în cap, o persoană care nu înțelege mersul lumii. Da, poate că sunt așa, dar identitatea mea recentă, de după 1989, de când am pledat mereu pentru valorile democrației occidentale, este mult prea insignifiantă față de cealaltă identitate a mea: cea iudeo-creștină. Observați, nu spun identitatea mea ortodoxă, ci identitatea mea iudeo-creștină. Asta ca să nu mă trezesc cu un ac în spate și fixat în insectarul popilor agresivi. Nu merit așa ceva fiindcă, atunci când vine vorba despre căsătoriile dintre homosexuali, eu mă deosebesc profund de homofobi. Adică de persoanele care îi urăsc pe homosexauli.
Nu sunt deloc un homofob! Chiar dimpotrivă! De ce? Fiindcă am cel puțin trei constatări, și nu argumente. 1. Am doi copii și nu cred că i-aș iubi mai puțin dacă aș ghici sau ei mi-ar spune că sunt gay. 2. Nu cred că homosexualitatea este o boală, un blestem, o rușine. Dimpotrivă, cred că asumarea homosexualității este o formă de normalitate și de demnitate. 3. Să fii homofob e ca și cum ai detesta hectare întregi din cultura umanității. Atâția scriitori, muzicieni, actori, balerini, au fost homosexuali. Îi admir pe toți, cu o tandrețe dincolo de o rudimentară heterosexualitate pioasă.
Așadar, acum, după ce ne-am lămurit cum e cu povestea consecințelor homosexualității, am să vă spune un secret al lui Polichinelle: politicienii români nu vor spune niciodată o vorbă bună despre homosexuali fiindcă Biserica Ortodoxă Română îi va condamna imediat. Nu fiindcă în rândul prelaților BOR ar fi numai heterosexuali, ci chiar dimpotrivă. Așa cum scandalurile homosexuale sau chiar pedofile au zguduit din temelii Biserica Catolică.
De fapt, Biserica Ortodoxă Română reacționează virulent când vine vorba despre homosexualitate fiindcă omul de rând vede în homosexualitate pierzania. Sodoma și Gomora. Or, care partid ar putea risca o asemenea asumare? Niciunul, evident. Chiar dacă, din rândul membrilor ei marcanți, sunt destui homosexuali cunoscuți.
Așadar, mă cred îndreptățit să scriu, în deplină libertate, cu privire la această temă, că homosexualitatea nu este o problemă câtă vreme ea este o o formă a unei normalități tacit acceptate. În discreție și, deopotrivă, firesc.
Dar ea devine o problemă în clipa în care apărătorii firescului ei se simt agresați să accepte ceva ce nu se are nicio legătură cu firescul, ci forțează, siluesc o logică bimilenară: căsătoria și adoptarea unor copii. Fix aici, înțelegerea mea se strică și se înfioară definitiv.
Probabil că i-am iritat îndeajuns și pe heterosexuali, și pe homosexuali cu acel „dar”, ce, în fapt, traduce un refuz accentuat.
1. „Nu cred că homosexualitatea este o boală, un blestem, o rușine. Dimpotrivă, cred că asumarea homosexualității este o formă de normalitate și de demnitate.”
– Dragut… 🙂
2. „Nu! Căsătoria dintre homosexuali nu mi pare un lucru firesc. Tot așa cum ideea adoptării unor copii de către cuplurile de homosexuali mi se pare inacceptabilă.”
– … dar inconsecvent. 🙂
Ma duce cu gandul la un american dintr-un stat sudist (un cetatean mai destupat la minte, nu un „redneck” asa cum se intalneste fecvent prin acea zona: rasist, primitiv, ignorant si frustrat, dar convins de propria „superioritate”) ar spune: „da, negrii sunt tot oameni, aceeasi specie, acelas cod genetic, la fel de inteligenti, nu mai folosesc „nigger”, folosesc „colured”, dar asta nu inseamna ca negrii se pot bucura de aceeasi libertate si aceleasi drepturi ca noi, albii – ei sunt negri!”. Sunt situatii in care „nuantarile” (un cliseu folosit uneori ca hartie de ambalat pentru tot felul de „cugetari” radicale, atunci cand se doreste prezentarea lor intr-o aparenta civilizata, de onorabilitate, rationalitate si toleranta) pur si simplu nu sunt posibile, cand nu exista decat „alb sau negru”, logica liniara…
.
3. „Dar ea devine o problemă în clipa în care apărătorii firescului ei se simt agresați să accepte ceva ce nu se are nicio legătură cu firescul, ci forțează, siluesc o logică bimilenară: căsătoria și adoptarea unor copii.”
– Care este „logica bimilenara” a adoptarii unui copil?! Adoptarea si cresterea unui copil sunt perfect posibile pentru un singur adult, femeie sau barbat, nu numai pentru un cuplu femeie-barbat. De ce nu ar fi posibile adoptarea si cresterea unui copil de catre doua femei sau de catre doi barbati?!
Care este „logica bimilenara” a casatoriei? Cea de sorginte crestina? Foarte bine, sa numeasca/instituie, atunci, „Casatoria 2.0”, aplicabila numai in cazul cuplurilor homosexuale, si s-a rezolvat. Dupa stiinta mea, Romania este un stat laic.
Îmi reproșați că nu îmi asum până la capăt logica – un reproș valid -, dar Dv. nu vă asumați nici măcar identitatea civilă. Așadar, îmi îngădui să vă răspund la toate celelalte observații – corecte și expuse pe un ton civilizat – doar după un asemenea act de „curaj”.
Adevarat, adevarat… puteam sa semnez „Ion Barbu”, dar am preferat sa semnez „regatean”, un act de asumare a identitatii (sic!) – sunt jumatate regatean (jumatatea mai buna) si jumatate banatean (jumatatea mai putin buna). Motive? De ce nu?! Pe de o parte, avem un jurnalist care poate semna cu numele „Redactia” o revarsare de ignoranta (apropiata de „analfabetismul functional” in ce priveste semnificatia istoriei locului in care el insusi traieste), revarsare intitulata „Aniversăm 300 de ani de la eliberarea Timișoarei de prinţul Eugeniu de Savoya…”. Fara indoiala, un caz care prezinta toate simptomele „Sindromului Stockholm” (si nu este singurul banatean cazut in nas de admiratie pentru fostii stapani austrieci si unguri – sindromul respectiv este o adevarata problema regionala, peste care se suprapune, agravand situatia, si vechiul complex de inferioritate al banateanului fata de “asupritorii” din vechiul Regat). De ce nu ar putea semna si un cititor cu un simplu „cititorul” s.a.?
Apreciez faptul ca nu aveti de gand sa ma plimbati prin balariile bigotismului (cel putin asta este impresia lasata de mesajul Dvs. de mai sus). Confratele Dvs. care semneaza mai jos “Cornel Rosca”, un reprezentant al intelectualitatii banatene, nu a ratat ocazia de a-si demonstra perspicacitatea, a trecut din start la “presupuneri” (cu parfum de convingeri) in ce ma priveste si il vede, deja, pe Oscar Wilde in carne si oase…
Va sustin in ceea ce a-ti afirmat in cele cateva ganduri!
Eventula am sa argumentez cu cateva exemple
Cand Dumnezeu l-a creeat pe Adam,a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om.”
Reiese foarte clar din Cuvantul Lui Dumnezeu modul corect in care casatoria sa aibe loc.Noi nu avem voie sa schimbam din ceea ce El a hotarat!
Ceea ce vedem astazi este o deviatie de la adevaratele valori pe care trebuie sa le urmam.
Cred ca avand in vedere mesajul subliminal .. sunt de acord ‘DAR’ de ce toate frazele care definesc orice fel de intoleranta se termina la acel DAR? nu am nimic cu cercopitecul de vizuina..’dar’
cand veti fi in stare sa renuntati la acel ‘DAR’ care va intoarce la 0 si anuleaza toate frazele frumos spuse inainte abia atunci va veti putea numi un ganditor luminat
de ce omul nu isi asuma identitatea civila? e normal.. de fapt nu e normal.. e normalitatea impusa. si-a argumentat civilizat si frumos punctul de vedere; ei de ce? ati vazut comentariile de pe facebook la articol? ete de-aia.. de ce isi puna omul capul sub ghilotina in fata citatelor rastalmacite din biblie?
dar .. eu zic ca trebuie doar rabdare.. generatiile se schimba… si nici chiar ortodoxismul nu se poate ‘pisa impotriva vantului’ scuzati parafrazarea neortodoxa.. in momentul in care UN are sesiuni impotriva homophobiei.. in momentul in care toata planeta civilizata isi revizuieste modul de a vedea lucrurile.. se vor schimba.
asa ne place noua romanilor sa ne credeme mai catolici decat papa. din fericire nu putem trai cu granitele modul de a gandi si de a vedea lucrurile inchise. pur si simplu nu putem fiindca ne place ce e dincolo de ele si nu putem doar sa ne alegem ce ne place;
e la fel cu: ne plac salariile strainilor.. dar nu ne plac taxele platite de ei
ne place bunastarea lor dar nu ne place sa muncim ca ei
inca mergem la servici nu mergem la munca..
ne place libertatea lor: dar nu o ingaduim altora de la langa noi
ne place gradul de ordine si civilizatie dar sa nu se aplice la noi
ne place autostrada lor dar nu stim sa o construim pe a noastra
dar e chestie de rabdare… chiar avem alte probleme si da prefer sa vad oameni care se iubesc
si da prefer oameni care se straduie sa asigure unui copil amarat un trai decent
toti tatii care adopta fetite le abuzeaza sexual sau invers? cavad ca asta e grija tuturor de fapt
copii nu se nasc rasisti sau homofobi sau intoleranti
noi ii facem sa fie asa prin educatia pe care le-o dam
eu nu sunt tanar dar am sa apuc sa traiesc atat incat sa vad primul cuplu gay casatorit in romania, si pria familie gay
i-a traznit cumva sfarsitul lumii pe americani, belgieni, nemti italieni olandezi norvegieni francezi sau greci?
s-a revarsat mana cereasca peste rui ca mentin valorile ortodoxe si am ratat eu stirea?
asa o fi.. ramanem noi ultimii aparatori ai crestinismului ortodox cu turlele lui aurite pe stomacul gol al enoriasilor construite…
@regatean
Presupun ca sunteti un intelectual homosexual si de aceea va exprimati cu atata pasiune asupra dreptul homosexualilor de a adopta si creste copii. Sa va explic de ce cred eu ca acordarea acestui drept are consecinte nefericite asupra viitorului acelor copii si ar trebui respinsa.
In interiorul familiei lor sotii homosexuali vor incerca asiduu si probabil vor reusi sa contracareze influenta societatii heterosexuale asupra copilului lor. Cum in zilele noastre este incorect politic sa compatimesti, sa analizezi sau sa comentezi defavorabil homosexualitatea, inseamna ca pana si societatea va fi cel putin neutra in privinta modelului sexual oferit acestor copii. Peste timp copiiii adoptati si crescuti de homosexuali vor accepta homosexualitatea drept ceva normal, firesc si multi dintre ei isi vor insusi acel model. Va reamintesc ca sexualitatea copiilor este o realitate difuza la inceput si ca ea se dezvolta treptat, sprijinindu-se la inceput pe exemplele cele mai facile de tandrete, atractie fizica si erotism, respectiv pe exemplele vazute sau doar surprinse in propria familie. Intr-o familie traditionala (heterosexuala) primele modele si chiar subiecte de atractie sexulala pentru fetite sunt tatii lor iar pentru baieti mamele lor. Intr-o familie cu doi tati busola sexuala a baietilor va fi puternic derutata in favoarea homosexualitatii. Presupun ca homosexualilor li se ingaduie cu precadere adoptia unor copii de acelasi sex cu parintii. Deci lucrurile stau la fel de trist si in privinta fetitelor adoptate de lesbiene.
Veti spune ca homosexualii provin cu totii din familiii heterosexuale. Adevarat, probabil ca sexualitatea este determinata si de mutatii genetice, nu ma pronunt, dar cu siguranta este cel putin consolidata hotarator ca sens prin exemplele vazute in proximitate precum si de intamplarile traite la varsta confuziilori sexuale. Sa va dau doua exemple, pe care le cunosc personal, ca sa intelegeti despre ce vorbesc. Acum 60 de ani, in timpul unei calatorii cu trenul spre Vascau, o fetita a fost martora tacuta si uimita a gesturilor unui exhibitionist care, la adapostul paltonului tinut in poala, i-a oferit o reprezentatie exclusiva de exhibare si masturbare masculina. Fetita aceea are astazi aproape 70 de ani iar placerea de a privi barbatii din viata ei masturbandu-se a urmarit-o tot acest timp. Alt exemplu. Un baetel a fost abuzat sexual, in curtea blocului de alti baieti mai mari. Sexul oral nu i s-a parut umilitor, dimpotriva, era prima lui experienta erotica si, ce sa vezi, niste ani mai tarziu a fost surprins de mama lui facand si el acelasi lucru altui copil aflat la varsta confuziilor sexuale.
Prin urmare este nedrept pentru copiii adoptati sa le carmim viitorul sexual intr-o directie sau alta doar entru a satisface capriciile unor parteneri homosexuali care se vor in acelasi timp si struti si camile. Copiii acelor cupluri nu sunt consecinta convietuirii lor incompatibile de altfel cu procrearea. Paternitatea homosexualilor este un abuz procedural in favoarea unor neaveniti. Este la fel de bizar si daunator precum ar fi conferirea calitatii de martori oculari unor orbi doar pentru ca si ei sunt persoane iar drepturile omului trebuie respectate oricand si oriunde.
Masturbarea intelectuala se rezolva simplu. Fara finalizare …
Domnule profesor Tolcea, cred ca totul ar trebui sa se reduca la simplitate. Adica, sa nu mai complicam, noi, oamenii, prin idei si pareri, totul. Cred totusi ca lucrurile, prin natura lor, sunt simple, oricare ar fi acestea. Asa s-au „nascut” si asa trebuie sa ramana. Dar, sa nu o iau prea mult prin porumb. Parerea mea este urmatoarea: sustin orice este pozitiv si orice nu afecteaza pe cel de langa. Daca cineva alege sau are inclinatii homosexuale, sa le aibe. Detine libertatea de a iubi pe cine vrea si a face ce doreste cu … dosul sau, in general, trupul sau (ca la categoria „lesbianism” nu prea are legatura cu dosul). Doreste sa se casatoreasca, sa se „oficializeze”, la fel, este strict problema sa si nu vad prin ce ar afecta o terta persoana. Ma rog, ca Biblia, Biserica, Divinitatea, s.a.m.d., nu vor recunoaste o asemenea Uniune, este o alta problema, o problema, sa ii spunem, birocratica si nu isi are tematica aici. Asadar, ca se iubesc, ca se casatoresc sau „casatoresc”, eu nu vad o problema. Problema mea apare insa in momentul dorintei/dreptului adoptarii unui copil (sau a mai multora), de catre un cuplu format din doua persoane de acelasi sex. Un argument minor, nu iti poti invata copilul ca EL este TATA si celalat, TOT UN EL este MAMA. Este ilogic, anormal, imposibil, gresit gramatical si biologic, sau orice altceva. Cat din punctul de vedere al Pacatului, la fel, o tematica ce isi are locul in alta parte. Deci, domnule Tolcea, mi-ati fost profesor la facultate si la masterat si am vazut in dumneavoastra un om cu o larga putere de judecare, dar de aceasta data va sustin doar partial, asta neinsemnand faptul ca nu aveti dreptul la parere proprie. Acest drept nu il poate lua nimeni nimanui. Cele bune tuturor, Cristian Mozoru