Un anunţ postat pe un site cunoscut de cei cu bani sau cei ce urmăresc chilipiruri atrage atenţia timișorenilor mai vechi sau mai noi. Se vinde o casă de pe strada Alba Iulia. Pentru suma „modestă” de doar 950.000 euro oricine poate intra în posesia unei bucățele din istoria locală. Bașca și patalamaua aferentă că imobilul este monument istoric. Asta poate ridica interesul oricărui om de afaceri ce ar dori un spațiu comercial în centrul pietonal al burgului. Nu e de ici de colo să spui că ai mâncat la un fast-food sau la un restaurant cu blazon de vechime.
Căci casa cu pricina are peste două sute de ani vechime. Mai exact, a fost construită în 1800.
Cei interesați de istoria locală mai pot aduce mărturie că aici în anii de ușoară deschidere de la începutul anilor 70 se afla magazinul Muzica. Multe discuri din colecțiile melomanilor provin de aici. Pe atunci erau exclusiv din vinil, că asta se găsea, nu din snobism ca acum. Cu multă perseverență și răbdare puteai să găsești câte ceva de calitate, chiar și de pe alte meleaguri. Dar vremurile trec și comerțul socialist se impune tot mai tare. Muzica este înlocuită de nu mai puțin celebra firmă „Inox”. Discul muzical este înlocuit de capacul de cratiță. Tigaia din material ce nu ruginește este mai cautată decât acordurile nemuritoare ale Phoenix-ului.
Dar faptul că de-a lungul timpului a aparținut și familiei Muhle, o bună bucată de vreme, este de natură să atragă atenția și mai mult curioșilor sau interesaților de istorie locală.
Wilhelm Muhle, cu toate că se trage din Boemia, unde își începe cariera de horticulor, este de tânăr atras de zona Banatului, unde va deveni celebru cu meseria sa. La început a lucrat la un vestit meșter florar local. Când a simțit că are și el destulă notorietate și experiență se despart.
După ce pune bazele propriei sale afaceri cu flori din cartierul de atunci Maierhof sau Maierele Vechi (Românești) azi Elisabetin, în 1876 simte nevoia să se extindă și in centrul orasului. Așa intră în posesia casei de pe Rezso utca, adica strada Alba Iulia, cum este cunoscută în zilele noastre.
Aici, în timp, se dezvoltă unul dintre cele mai frumoase magazine, specializat pe comerțul cu flori și aranjamente florale. Dar mai cu seamă trandafirii, atât de apropiați de sufletul grădinarului, se găseau din abundență aici. De atunci probabil a început și clădirea să fie cunoscută drept „Casa cu flori”. Se povestește că era o încântare să treci pe străduța de lângă teatru și să vezi o casă acoperită de ghirlande cu mirosuri înbătătoare.
Fundițele roșii din titlu aduc aminte de decorarea imobilului în perioada rece, când nu se pot folosi aranjamentele florale la geamuri și nu de schimbarea numelui.
În zilele noastre, localul ce și-a recăpătat numele din vechime este o firmă cunoscută a orașului ce atrage clintela fină cu restaurantul deosebit dar și cu o cofetărie cochetă. Indiferent dacă se va vinde ori nu sau se schimba profilul afacerii ar fi bine de folosit același nume ce s-a impus cu greu și în timp. În țări din cuprinsul Europei nu puține magazine, case comerciale își păstrază firma chiar multe secole la rând. Poate și ăsta e un semn de stabilitate. Casa cu flori este deja un brand local greu obținut dar și mai greu de păstrat.
