Al doilea stadion ca mărime din ţară va fi închis. Şi se întâmplă la Timişoara! Stadionul „Dan Păltinişanu” a devenit un pericol pentru spectatori şi sportivi, iar autorităţile neputincioase au făcut primul şi cel mai simplu lucru: au decis să-l închidă. Asta în timp ce situaţia este cunoscută de ani buni. De la ultima reabilitare, de acum 10 ani, arena s-a degradat sub ochii nepăsători ai celor care îl gestionează: Consiliul Judeţean Timiş. Nici administraţia oraşului, care găzduieşte arena, nu a făcut niciun demers pentru a construi un stadion nou, în condiţiile în care Timişoara este, în 2021, Capitală Europeană a Culturii. Aşadar, marile competiţii sportive care ar putea avea loc în oraşul de pe Bega în următorii ani vor fi mutate în alte părţi. Cel mai probabil la Craiova sau la Târgu Jiu, acolo unde autorităţile au ştiut să facă diligenţele necesare pentru ca statul să ridice, pe banii noştri, ai tuturor românilor, stadioane moderne.
Riscurile de pe „Dan Păltinişanu”
Stadionul „Dan Păltinişanu” a fost construit în anul 1960 şi este al doilea din ţară ca mărime, cu o capacitate de 32.972 de locuri. Are o suprafață totală de 55.423 de metri pătrați, din care arena şi alte construcţii ocupă 38.193 de metri pătraţi. În anul 2003 a fost instalată aici nocturna care, la momentul respectiv, a creat multe controverse, din cauza costurilor ridicate. Consiliul Judeţean Timiş a plătit atunci 1,7 milioane de euro pentru luminile de 1.465 de lucşi.
Întreținerea stadionului a fost mereu precară. În anul 2007, în octombrie, din cauza stării proaste a treptelor, un om şi-a pierdut viaţa. La finalul meciului dintre Poli Timişoara şi Oţelul Galaţi, un spectator bănăţean a suferit un traumatism cranio-cerebral care i-a cauzat decesul. Faur Trandafir (48 de ani) a alunecat pe scările tribunei, s-a lovit la cap, a fost transportat la spital, însă nu a mai putut fi salvat. Vestea a provocat un val de resentimente în rândul suporterilor timişoreni, aceştia acuzând starea extrem de degradată a scărilor de beton ale stadionului.
După acest incident tragic a venit şi reabilitarea, în 2008. De atunci, totul a mers în direcţie greşită. Timp de 10 ani arena nu a fost întreţinută aşa cum trebuie. Stă mărturie starea deplorabilă în care a ajuns. Anul trecut, de exemplu, după ce o parte a peluzei sud a început să se prăbuşească odată cu pământul pe care a fost construită, s-au îngrijorat şi autorităţile.
Anul acesta a venit decizia: închidem stadionul pentru că nu putem face altceva şi nici nu am făcut în ultimii 10 ani.
„Stadionul se degradează pe zi ce trece. Cred că în vara acestui an va trebui să luăm decizia de a închide activitatea pe stadion. Trebuie să ne asumăm acest lucru. Nu e o decizie ușoară, dar răspunderea este în curtea Consiliului Județean Timiș. Este vorba de siguranța celor care participă la diverse evenimente și nu cred că e dispus să-și asume nimeni această responsabilitate. La fel ca alte echipe, ACS Poli va trebui să găsească un alt stadion, care să fie omologat și să îndeplinească toate condițiile de siguranță”, a declarat Călin Dobra, președintele Consiliului Județean Timiș.
Probleme extrem de grave
Potrivit unei expertize tehnice realizate de S.C. Europroiect S.R.L., privind evaluarea siguranței structurilor construcțiilor la stadionul „Dan Păltinișanu” Timișoara, arena este extrem de nesigură.
„La Tribuna Oficială, precum şi la Tribuna 2, pentru evaluarea consecinţelor care ar putea urma din cauza fisurii verticale observate pe faţadă şi a crăpăturilor din asfaltul de coronament, se impune să se urmărească în timp comportarea de ansamblu a rambleului, gradenelor şi a construcţiilor, prin măsurători topometrice periodice, în vederea elaborării proiectelor de consolidare.
La copertinele metalice, elementele ce prezintă zone afectate de coroziune vor fi curăţate de rugină şi apoi protejate împotriva coroziunii cu pelicule rezistente. Se vor verifica periodic bazele stâlpilor ce au fost protejate cu tablă. Se propune demolarea şirului de stâlpi dinspre terenul de fotbal, împreună cu acoperişul zonei aferente, din motive funcţionale.
La Tunelul Auto, deasupra frontonului din exteriorul stadionului, se va decoperta stratul de pământ. Se va verifica starea betonului şi dacă există armături expuse. Acestea se vor trata şi se vor proteja împotriva coroziunii. După aceea, se va turna un strat de beton de egalizare C25/30, cu pantă spre lateralele frontonului, pe o lăţime de 2–3 m. Se va realiza o hidroizolaţie din membrană PVC şi se va turna beton de protecţie peste hidroizolaţie C25/30. Taluzul de pământ se va reface şi se va înierba.
Tot la Tunelul Auto, în dreptul racordului cu tribunele, se va desface betonul şi hidroizolaţia pe lăţimea tunelului şi sub treptele de la tribune, în zona unde sunt infiltraţii de apă, la ambele capete ale frontonului interior al tunelului auto. Se va verifica starea betonului şi dacă există armături expuse. Acestea se vor trata şi se vor proteja împotriva coroziunii. După aceea, se va turna un strat de beton şi se va reface hidroizolaţia cu membrană PVC şi se va turna beton simplu de protecţie C25/30, slab armat. Tencuielile şi zugrăvelile de la tavane şi pereţi din interiorul Tunelului Auto, afectate de infiltraţii, se vor reface şi se vor trata cu soluţie antimucegai.
Tunelul jucătorilor pentru acces pe teren va fi supus unei urmăriri curente, pentru observarea unor infiltraţii noi.
Gradenele tribunelor din incinta stadionului prezintă cele mai multe degradări, din cauza clasei de beton necorespunzătoare (C8/10, în loc de C30/37) şi a vechimii stadionului (1963), degradările fiind cele mai pronunţate în zona de Sud a stadionului. Nisipul de sub gradene a fost spălat de apele meteorice şi depozitat la baza taluzului în interiorul stadionului, iar, în unele locuri, acest lucru a fost cauza ruperilor gradenele ce, apoi, au căzut în golurile lăsate de nisipul spălat.
Gradenele trebuie refăcute complet în acele zone, deoarece au suferit degradări iremediabile. Refacerea taluzului pe care sunt aşezate gradenele se va realiza prin reconstituirea stratului de nisip compactat, stabilizat cu 3–4% ciment. Soluţia corectă este înlocuirea tuturor gradenelor prefabricate din beton armat, la care să se utilizeze beton de clasă C30/37, conform normativelor actuale.
Se vor curăţa sau reface rigolele de la baza tribunelor, pentru scurgerea apelor meteorice, şi se vor înlocui capacele acestora.
Toate scările de acces în interiorul Stadionului şi la tribune trebuie refăcute, având în vedere că s-au tasat diferenţiat şi sunt foarte degradate, punând în pericol siguranţa spectatorilor şi a personalului din incintă. La refacerea scărilor se va lua măsura etanşării treptelor scărilor din beton. Această măsură se impune pentru a împiedica apa să se infiltreze sub treptele de beton şi, astfel, în anotimpul friguros, să îngheţe şi să exercite presiune asupra betonului din trepte”, se arată, negru pe alb, în raportul de expertiză.
Ce fac autorităţile? Nimic…
Perspectiva ca Timişoara să aibă un stadion de câteva zeci de mii de locuri în viitor, sau, măcar, în 2021, când Timişoara este Capitală Europeană a Culturii, sunt sumbre. Şi asta pentru că autorităţile judeţene se gândesc numai cum să ridice o nouă arenă în locul celei vechi, iar administraţia oraşului tot caută un teren unde ar putea construi un nou stadion. Niciuna dintre instituţii, nici Primăria Timişoara, nici Consiliul Judeţean Timiş, nu are planuri tangibile. Nu există studii de fezabilitate sau proiecte tehnice, nu există alocări bugetare şi nici măcar terenuri unde să fie stabilit că se va ridica o arenă.
În tot acest timp, de pierdut au timişorenii şi, mai ales, sportul bănăţean. Pe actualul stadion joacă regulat 4 grupări de fotbal şi rugby, care plătesc o chirie cuprinsă între 3.000 şi 6.000 de lei pe meci. Pe această arenă a fost câştigat de bănăţeni meciul cu Celtic Gasglow, din 1980.
De asemenea, stadionul „Dan Păltinişanu” a fost casă timp de 60 de ani pentru echipa-fanion a Banatului, Poli Timişoara, care a jucat aici, ultima dată, în 2017, cu „cealaltă Poli”.
