18 septembrie 1739: Tratatul de pace de la Belgrad dintre Austria și Imperiul Otoman, care încheia războiul ruso-austro-otoman. Imperiul Habsburgic a fost obligat să restituie Oltenia Țării Românești.

Tratatul de la Belgrad a fost un tratat de pace semnat la 18 septembrie 1739, în Belgrad (Serbia), între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic.
Astfel, s-a pus capăt conflictului care durase timp de doi ani (1737-1739), în care habsburgii, împreună cu Imperiul Rus, au luptat împotriva otomanilor.
Prin tratatul de la Belgrad, habsburgii au cedat Serbia de Nord cu Belgradul otomanilor, iar Oltenia, câștigată prin Tratatul de la Passarowitz în 1718, Valahiei – controlată de otomani, stabilind linia de demarcație de-a lungul râurilor Sava și Dunăre.

În urma tratatului de la Passarowitz din 1718, Oltenia a intrat sub stăpânirea habsburgică, care au numit-o „Kleine Walachei”, adică „Valahia Mică”, față de Muntenia care era „Valahia Mare”.
Ocupația a durat aproape 20 de ani, terminându-se în urma bătăliei de la Groțka în Serbia, unde Austria a fost învinsă de turci.
Granița vestică a Țării Românești a fost pentru scurt timp râul Olt.
Craiova a ajuns, între 1735 și 1770, capitala unei regiuni cufundate în anarhie, fără o apartenență statală reală, iar pentru o perioadă de aproximativ 100 de ani, Oltenia a devenit sălașul unor celebri haiduci și panduri din Oltenia.

Piatra de temelie al efemerului Banat de Vidin (după 1365, când maghiarii au cucerit Țaratul Vidinului), Banatul Severinului a fost avanpostul sistemului defensiv antiotoman al regatului maghiar și, deopotrivă, al voievozilor din Țara Românească.
La maxima lui întindere a cuprins teritorii din vestul Olteniei și din estul Banatului, fiind condus de un ban, cu reședința în Cetatea Severinului.
Banatul Severinului a fost disputat politic între Țara Românească și Ungaria, iar religios între catolici, ortodocșii bulgari, greci și sârbi.
După bătălia de la Mohács, din 1526, Banatul Severinului a fost divizat.
Partea răsăriteană, începând de la Vârciorova, a trecut sub jurisdicția domnitorilor munteni, cu sediul Băniei la Craiova, iar în partea Apuseană – începând de la Orșova, inclusiv – s-a constituit, treptat, Banatul de Lugoj-Caransebeș, iar apoi în Banatul de Timișoara.(sursa: Wikipedia)