A fost odată un cal zburător, înzestrat cu aripi uriașe și puteri nemaiîntâlnite, numit Pegas. Un cal mitic ce a populat imaginarul colectiv și a aprins visurile adolescenților de pe întreaga planetă. Unul din stră-strănepoții lui a fost/este bicicleta Pegas, simbol al libertății fiecărui copil care se desprinde de controlul părintesc și își cucerește, treptat, micul lui areal în care zburdă în voie. Aripile responsabile pentru puterea calului de a se ridica deasupra lumii obișnuite și a-și conduce stăpânul prin tărâmul spațiilor alternative, cu peisaje și întâmplări greu de descris în limbajul uzual, au trecut, grație mecanicii, în sistemul de funcționare al bicicletei, permițând fiecărui copil să experimenteze nelimitarea, traversarea barierelor, trădarea gravitației.

Din păcate, lumea a evoluat, iar aripile nărăvașe au luat forme electronice, lumile alternative fiind spațiile pe care le credeam private fie prin natura lor, fie prin protecția juridică cu care credem că ne-am înconjurat. Ei bine, un studiu dat publicității în 18 iulie, de către un consorțiu de specialiști în investigații, aducând împreună trusturi de presă, organizații precum Amnesty International și Forbidden Stories („Povești interzise”, organizație media non-profit din Paris), laboratoare de forensinc a căzut ca un trăznet peste lumea contemporană, dezvăluind o listă cu 50.000 de persoane ale căror telefoane au fost „vizitate” de Pegas.

Noua întrupare a căluțului nărăvaș a luat „forma” unui program de spionaj creat de firma NSO Group și este vândută guvernelor din întreaga lume. „Are capabilitatea de a infecta miliarde de telefoane… permite operatorilor (Pegas, n.n.) să extragă mesaje, fotografii sau emailuri, să întregistreze apeluri și să activeze microfoane în secret” — se arată într-un material „The Guardian”, din 2 august. Lista sus-numită include nume de jurnaliști, diplomați, oameni politici aflați la cel mai înalt nivel, oameni de afaceri, persoane influente. Iar „zborul” noului Pegas prin lumea telefoanelor ar fi început de prin 2016, cel puțin, cu câteva rezultate palpabile, cu multă discordie și suspiciune, cu confirmări și negări. La ora aceasta, guverne și organizații de toate felurile încearcă să-i dea de urmă, anunțând, unele, declanșarea unor anchete oficiale, înființarea unor comisii, iar altele încercând să nege faptul că ar fi auzit vreodată de el. Notăm încă de la început faptul că în toată sarabanda aceasta intră o serie de state arabe, precum și India, Kazahstanul, Mexicul, iar din Europa, Ungaria. În plus, firma NSO, care l-a produs, are sediul în Israel și declară că programul este destinat exclusiv investigațiilor de crimă organizată și luptei anti-teroriste, fiind vândut, numai cu acordul Ministerului Apărării, către guvernele care se angajează să respecte regulile de utilizare. Nu organizațiilor, nu persoanelor fizice! La această oră e greu de spus dacă vreunul dintre guvernele care au cumpărat acest (foarte scump) program a trecut folosirea lui către agenții subordonate sau dacă, dimpotrivă, toate faptele ce încep să se adune în rechizitoriu trebuie puse direct în sarcina respectivelor guverne. Cert e că ministrul israelian al Apărării, Benny Gantz, a convocat o comisie de anchetă incluzând reprezentanți ai mai multor agenții guvernamentale pentru a examina dacă nu se impune cumva o modificare a legislației privitoare la exporturile de tehnologie de supraveghere cibernetică și a făcut o vizită fulger la Paris pentru a discuta cu omologii săi francezi implicațiile folosirii Pegas împotriva unui important număr de politicieni din capitala Franței. Între ei, președintele Emmanuel Macron, fostul premier Edouard Philippe, precum și miniștri ai justiției, respectiv afacerilor externe. Pegas, căluțul zburător, și-a depășit maestrul și se plimbă nestingherit prin gândurile noastre, prin spațiul nostru privat și prin amintirile stocate pe telefon, ajungând să știe despre noi mai multe decât noi înșine. Totuși, preferații săi sunt politicienii, jurnaliștii de investigații, avocații implicați în campanii referitoare la drepturile omului. „E nevoie de ceva timp să înțelegi, dar e extrem de neplăcut să te gândești că ești spionat, că fotografii ale soțului tău și ale copiilor, ale prietenilor tăi — cu toții, victime colaterale — sunt verificate; că nu ai niciun loc în care să poți evada. E foarte deranjant”, nota Lenaig Bredoux, jurnalist de investigații al site-ului francez Mediapart.

Sigur că lumea „estică” nu suspină atât de mult, având amintiri recente, majoritatea extrem de vii. Sigur că Orwell ne-a avertizat, acum mai bine de jumătate de secol, și mai ales, sigur că, vorba dnei Varga Judit, ministru al Justiției din Ungaria, „să nu fim ridicoli, fiecare stat are nevoie de asemenea instrumente” (cf. Balkaninsight, 25.07.2021).

„Tehnologia nu poate fi dezactivată, nu pleacă nicăieri… va fi mai ieftină, mai eficientă, mai la îndemână. Dacă nu facem nimic, vom merge somnambulic către statul controlului absolut în care vom avea deopotrivă un superstat cu o capacitate nelimitată de a aplica forța și o abilitate nelimitată de a ști și a (fi capabil să) atingă (acea) forță — ceea ce reprezintă o combinație foarte periculoasă”, îi mărturisea Edward Snowden în urmă cu câțiva ani doamnei Arundhati Roy, jurnalist din India, care analizează pentru „The Guardian”, efectele Pegas în țara sa.

Vestea bună — dacă ar fi să o luăm în serios — vine de la NSO, cu susținerea ministrului Benny Gantz, care subliniază că un număr de telefon aflat de listă nu înseamnă neapărat faptul că respectivul telefon a fost „infectat” și monitorizat. De la caz la caz se poate descoperi dacă vorbim doar despre o țintă posibilă sau despre o persoană urmărită consecvent, vreme îndelungată. Vestea proastă o aduce organizația franceză Forbidden Stories, care susține (cf. „The Guardian”) că cel puțin 180 de jurnaliști din întreaga lume au fost „selectați” drept ținte de interes pentru o viitoare supraveghere de către Pegas. Spre a ridica și mai mult suspansul, grupul NSO declară că este doar „o companie de tehnologie”, care nu operează cu aceasta și, implicit, nu are acces la informațiile pe care programul Pegas le pune la dispoziția celor ce îl folosesc. Cu toate acestea, a anunțat că va investiga toate dovezile de abuz asupra produselor sale.

Pegas la Budapesta

Ungaria este pe lista țărilor vizitate în mod cert de către căluț, pesemne fără să fi căutat urmele strămoșilor săi, demni de toată lauda pentru vitejia de care au dat dovadă. Conform jurnalistului Shaun Walker, colaborator „The Guardian”, autoritățile din Ungaria au profitat de lacunele legislașiei naționale și au urmărit activitatea și conversațiile unor jurnaliști de investigații de la publicații critice la adresa guvernului, unor oameni de afaceri sau juriști care apără organizații ale opoziției. Site-ul web Direkt36, parte a consorțiului ce a publicat raportul Pegas, susține că cel puțin 300 de telefoane din Ungaria sunt pe lista dată publicității. Reprezentanții executivului nu neagă supravegherea, dar susțin că Ungaria, fiind un stat de drept, a aplicat exclusiv procedurile legale. Iar Gergely Gulyas, șeful de cabinet al premierului Orban, a adăugat, într-o declarație de presă, că detaliile referitoare la activitatea de urmărire desfășurată de guvern „nu reprezintă informație publică”.
Așadar, avem o situație explozivă într-o țară membră a Uniunii Europene. În paralel cu aceste dezvăluiri, căci nicio coincidență nu e, de regulă, întâmplătoare, Comisia Europeană a publicat cel de-al doilea Raport privitor la statul de drept și combaterea corupției în statele membre ale Uniunii. Se remarcă unele reforme, dar Polonia și Ungaria sunt din nou evidențiate pentru gravele încălcări ale normelor comunitare, ale propriilor angajamente și chiar ale Constituțiilor naționale. Să spunem că în acest moment sunt analizate proiectele-program depuse de statele UE pentru a obține finanțare prin Programul de Reconstrucție și Reziliență, iar cel al Ungariei a fost deja respins de două ori. Guvernul de la Budapesta încearcă să cosmetizeze situația, vorbind, prin dna Varga Judit, despre propuneri ale Comisiei față de care Ungaria manifestă deplină deschidere și pe care le va analiza în detaliu, în timp ce Didier Reynerds, Comisar EU pentru justiție, avertizează asupra posibilității ca Budapestei să-i fie blocată accesarea celor 7,2 miliarde euro de care are disperată nevoie. Într-un joc de imagine care a devenit deja emblematic, premierul Orban declara că ar putea refuza el însuși suma în cazul în care i se va impune să accepte lunga listă cu drepturi ale minorităților LGBTQ+. În plus, a început procedurile pentru convocarea unui referendum pentru „Legea Protecției Copilului”, lege menită să interzică educația sexuală în școli, precum și orice discuții în fața minorilor, cu referire la problemele de gen. Pe cale de consecință, opțiunea privind urmarea unor tratamente în vederea schimbării identității sexuale ar fi de asemenea interzisă minorilor. Doamna Anna Donath, europarlamentar de stânga din partea Mișcării Momentum, susține că toate elementele prevăzute de lege există deja în normele interne, iar referendumul ar avea sens doar în planul simbolisticii și retoricii politice. Cu mari șanse de a fi invalidat pentru o slabă participare a cetățenilor, asemeni precedentelor consultări populare, referendumul are ca scop, susține dna Donath, deturnarea atenției de la problemele reale, precum fondurile europene puse sub semnul întrebării, libertatea presei, deturnarea unor sume substanțiale dinspre politicile publice imperios necesare către proiecte de infrastructură cu rol „ceremonial”, precum turnul MOL sau campus-ul Universității chineze Fudan. Iar în acest punct, s-a închis cercul și avem pe masă toate întrebările majore ale societății maghiare, aflate cu mai puțin de un an înaintea alegerilor parlamentare. Opoziția susține că în sondaje a ajuns aproape la egalitate cu Fidesz și se simte îndreptățită să valorifice orice nouă alunecare a puterii în cunoscutu-i illiberalism. Astfel, scandalul Pegas era tot ce mai lipsea spre a condimenta vara toridă de la Budapesta.

La polul opus, Tamas Fritz, analist politic apropiat al puterii, citează cunoscutul discurs din 1946 al lui Winston Churchill, privitor la instaurarea Cortinei de Fier, comentând că, de data aceasta, Ungaria este de partea cea bună a ei. Un studiu realizat recent de un grup de universitari din Ungaria și Italia („Există cerere pentru regimuri autocratice”?) arată clar că populația chiar tânără din Ungaria este, într-o proporție mult mai mare, doritoare să susțină un regim autocratic de dreapta, cu toate consecințele în materia drepturilor omului, a alternanței puterilor sau libertății presei.

Așadar, de partea de bună a Cortinei, Budapesta privește cu mândrie, cu admirație ridicarea unui zgârîie nori de 120 m, ce va adăposti noul sediu al MOL, companie petrolieră maghiară considerată simbol al dinamismului economiei naționale și dovadă a statutului de putere regională pe care o reprezintă Ungaria. Cu toate avertismentele activiștilor de mediu, care amintesc proiectele de „înverzire” a economiilor europene, cu toate plângerile arhitecților legate de lipsa de oportunitate a unei asemenea construcții, guvernul susține logistic construcția și așteaptă recompensele cel puțin în termeni de retorică politică. Riscul excluderii Budapestei de pe lista patrimoniului UNESCO pălește în calea ambițiilor Fidesz de a domina privirea turiștilor și politica regională, chiar dacă va încălca o cutumă locală foarte veche, ce limita construcțiile mai înalte decât Catedrala Sf. Ștefan sau clădirea Parlamentului, ambele de 96 m. Ceea ce sperie lumea arhitecților locali și analiștii de bun-simț e probabilitatea ca acest turn MOL să fie doar începutul degradării imaginii orașului, pe fondul pe care s-ar pregăti ridicarea campus-ului Fudan, suspectat a fi ridicat chiar mai sus decât acest turn. Cât de sus? Cât de multe fonduri (structurale) pot fi riscate doar pentru a încălca normele europene sau angajamentele internaționale? Cât de mult contează drepturile copilului și moralitatea creștină, respectiv care e punctul în care sunt aduse pe agendă spre a bloca reformele în justiție, combaterea corupției și analiza lucidă a politicilor publice. De pildă, cât din imensa clădire MOL va fi folosită efectiv pentru birouri într-o lume a home-office-ului și cât va deveni monedă retorică pentru campania electorală sau pentru atât de atent construita imagine publică? Răspunsul pare să îl dea Pegas, zburând din telefon în telefon spre identificarea tuturor detaliilor relevante. Un căluț nărăvaș care, asemeni Golem-ului, e foarte greu de strunit de îndată ce a fost eliberat în natură.