Grădina zoologică din Timişoara îşi păstează încă farmecul de oază de linişte în mijlocul naturii de la Păurea verde. 1 Iunie a trecut, puţină lume, animalele plictisite, ascunse pe la umbră, ici colo câte un părinte sau bunic cu copiii, doar răcoarea pădurii şi zgomotele instrumentelor muzicale de la Revolution Festival, ultima noapte cu fantome şi vâlve printre căsuţele de lemn de la Muzeul Satului Bănăţan. În rest: „Căldură mare monşer”.
Nu atâta de la soare cât de la vâlvătăile flăcărilor ce au incins grătarele la marginea pădurii, chiar peste drum de Muzeul Satului, fără ca să deranjeze pe cineva, fără ca poliţia sau jandarmii să se implice. Câmp deschis, oricând posibil un incendiu, la câţiva metri de ultimile blocuri, loc neamenajat de gratar, fără sursă de apă, WC ecologice, pubele de gunoi, fără un gram de bun simţ pentru un oraş ce se pretinde „Capitală Europeană”, a cui??? A mizeriei, a debandadei şi de ce nu, a indiferenţei.
Ce părere aveţi domnule primar Robu, dacă pieţe nu aveţi amenajate, încercaţi să aveţi măcar un loc de grătar amenajat, cu mese, cu grătare, cu apă curentă, canalizare, pentru a exista decenţă într-un oraş care se pretinde ca făcând parte din Europa, că în rest mai multe lasă de dorit decât se văd realizările.
Şi, nu în ultimul rând, putem face seminudism şi plajă, că în ziua de azi nu mai contează ce este la vedere şi ce nu.
