Hachikō a murit pe 8 martie 1935.
A fost un câine din rasa Akita Inu, născut la o fermă din apropierea orașului Ōdate, prefectura Akita, rămas în memoria umanității pentru devotamentul față de stăpânul lui, chiar și la mulți ani după decesul acestuia.
Trupul i-a fost găsit pe o stradă din Shibuya.
După decenii de zvonuri, în martie 2011, cercetătorii s-au decis asupra cauzei decesului lui Hachikō.
Câinele suferea de cancer terminal, inima sa era infectată cu viermi filiformi, iar în stomac s-au găsit patru bețișoare yakitori – bețișoare în care se pun frigăruile, dar betișoarele nu au deteriorat stomacul și nici nu i-au cauzat decesul.
Corpul împăiat și zgarda sunt păstrate la Muzeul Național de Științe al Japoniei din Ueno, Tokio.

Începând din 1924, Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio, l-a ținut pe Hachikō ca animal de companie, spune Wikipedia.
Pe durata vieții stăpânului, Hachikō îl însoțea dimineața la Gara Shibuya. urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aștepte în același loc din apropierea gării și să se întoarcă împreună acasă.
Cei doi și-au continuat rutina zilnic până în 21 mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors seara din obișnuita călătorie cu trenul, deoarece suferise un atac cerebral la universitate.
Profesorul a murit și nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său patruped îl aștepta.
Și unde a continuat să-l aștepte, prin mulțimea călătorilor, timp de nouă ani.

Hachikō a intrat în posesia altor proprietari, dar a evadat întotdeauna, apărând mereu la vechea sa casă unde fusese crescut de profesorul Ueno.
În cele din urmă, a realizat că profesorul Ueno nu mai locuia acolo, așa că s-a dus să îl caute în gara unde îl însoțise de atâtea ori înainte.
În fiecare zi, Hachikō a așteptat întoarcerea stăpânului său, dar niciodată nu l-a mai văzut printre călătorii coborâți din tren.
Prezența zilnică și privirea fixă asupra trenului a atras atenția celor care călătoreau des și care văzuseră anterior câinele alături de profesorul Ueno.
I-au adus alimente și l-au hrănit pe durata așteptării sale.
Situația a continuat timp de nouă ani, Hachikō apărând zilnic în gară exact în momentul în care trenul sosea în gara Shibuya.

În 1932, unul dintre articolele publicate în unul dintre cele mai mari ziare din Tokio, Tokyo Asahi Shimbun, a plasat câinele în centrul atenției publice.
Hachikō a devenit rapid un simbol național, impresia asupra societății japoneze fiind atât de mare, încât profesorii și părinții îl foloseau drept exemplu de urmat copiilor, cultivând astfel spiritul loialității familiale.

În fiecare an, pe 8 martie, devotamentul lui Hachikō este onorat printr-o ceremonie solemnă de comemorare la Gara Shibuya din Tokio, ceremonie la care participă sute de iubitori de animale.