Timişoara, Capitală Europeană a Culturii? Un oraş plin de clădiri şi grădini în paragină, gunoaie la colţuri de stradă, terase care te asurzesc după miezul nopţii, mirosuri provenite de la fabricile poluante din oraș, îmbinate cu cele ale canalizărilor, hoţii de buzunare sau cerşetorii de prin mijloacele de transport în comun sau staţiile acestora, şi, de ce nu, păienjenişurile de cabluri de pe stâlpii rețelei de electricitate.
Colaci, mufe, peste 20 de trasee de cablu, ce înconjoară oraşul, fără ca cineva să se sinchisească să ia măsuri. Se pare că ele nu deranjează pe nimeni, doar sunt la înălţime. Nici măcar pe oficialităţile oraşului, care în iarnă se băteau cu pumnul în piept că din luna ianuarie toate cablurile vor dispărea în subteran. Poate au spus adevărul și, întradevăr, într-o lună de ianuarie ele vor fi ascunse în pământ, însă nu se cunoaște anul în care va fi luată această măsură.
Pe unele străzi, stâlpii care sunt de metal arată deplorabil, încărcaţi nu numai de cabluri, ci şi de rugină.
Ne dorim să fim Capitală Culturală? Aşa ceva nu se face doar trecând dintr-un spectacol într-altul, dintr-un chef într-altul. Să fii Capitală a Culturii mai contează şi altceva, cu prioritate chiar: aspectul oraşului. Ceea ce li se oferă vizitatorilor, turiștilor care ne trec pragul. Nicidecum aceștia nu trebuie să vadă o dezordine, o debandadă, un haos, dărâmături și ruine, imobile istorice degradate, tratate cu indiferenţă şi nepăsare.
Din păcate însă, Timișoara oferă turiştilor tot ce e enumerat mai sus. Și nu pentru ca nu am avea altceva mai frumos de oferit, ci pentru că acest lucru pare că nu se dorește. Dar până când?
Probabil că până în momentul în care vor fi organizate din nou alegeri locale. Atunci, mai marii Timișoarei, vor veni iar cu promisiuni de schimbări radicale, și, poate, și cu câteva ,,demonstrații” mărunte, bazându-se pe naivitatea cetățenilor.
Timişoreni, vă place cum arăta oraşul ce cândva mirosea a trandafiri? Acum miroase a indiferenţă…
