Poporul a scornit o vorbă ce ar trebui să definească acestă perioadă a anului. Se vorbește de „gerul Bobotezei” ca fiind crugul iernii cu cele mai reci zile. Că nu întotdeauna este așa ne-o arată și mersul vremii de anul acesta. Pe afară este un aer primăvăratic de parcă ar vrea să vină pasările plecate departe. De fapt, azi este o zi de mare praznic, cinstit în egală masură de biserica ortodoxă, cât și de cea catolică. Se încheie cu acestă zi solemnă cele 12 zile de sărbătoare ce au debutat odată cu Ajunul Crăciunului.
Boboteaza sau Epifania este cinstită întotdeuna la 6 ianuarie ca o zi de sărbătoare cu dată fixă. În grecește, termenul ,,Bobotează” este numit Teofanie sau Epifanie, care înseamnă „Arătarea Domnului„, adică a Sfintei Treimi.
Ortodocșii comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan, văzut ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului).
Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca fiind Înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care a propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine a lui Ioan ca om simplu ce trăia pe malul unui râu, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba lungi. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.
Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” (în tradiția creștină: Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.
Și Iisus a venit din Galileea pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-L, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. Conform acestei relatări, ieșind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și un glas din ceruri s-a auzit zicând: acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.
Despre toate aceste minunate fapte întâmplate pe malul acelui râu destul de mic în geografie, dar mareț ca simbol al celor ce cred, a vorbit azi mitropolitul Banatului, Ioan Selejan. După săvârșirea Liturghiei, la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, nu a dat jos straiele de arhiereu (așa cum o face doar odată în an) pentru a săvârși împreună cu un sobor de preoți sfințirea Agheasmei Mari.
Boboteaza este astfel și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele răului. Acum se colindă, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite.
Cozile de credincioși ce doreau să ducă acasă o sticluță cu acestă apă încărcată de putere s-au format încă înainte de sfârșirea slujbei din Catedrală. Dar, spre deosebire de alți ani, la Timișoara nu au fost scene reprobabile de îmbulzeală sau de vorbe nelalocul lor. Pesemne că vremea călduroasă de afară a intrat și în suflete. În mod sigur la acestea au contribuit și vorbele pline de har ale Înaltpreasfinției Sale, Ioan, ce se auzeu la difuzoarele din afara lăcașului.
Nu trebuie uitată nici ziua de mâine, când se continuă prazinul cu cinstirea celui ce a fost Botezătorul.
