Specialiștii în esoterism, metafizică și astrologie se întrebă dacă blestemele sunt simple sugestii negative sau forțe malefice care ne distrug viața? Și tot ei dau și un răspuns sec: „Au puteri care pot duce chiar și la moarte. Sunt efectele răului“.
Așa se explică faptul că mulți români încă mai cred în forța blestemelor. Vorbesc în special de cei crescuți la țară unde aveau ocazia să asculte poveștile bătrânilor pe tema asta.
Blestemele se întind pe o paletă largă de la cele de moarte la cele de iubire, de la cele spuse pe un ton serios la cele pe un ton de glumă. Preoții spun că cele din urmă nici nu se prind, adică dacă spui cu năduf ”arză-l focul” sau ”lovite-ar boala”, nu înseamnă că așa se va întâmpla.
Generațiile mai noi crescute la oraș, cu tableta-n mână din fragedă pruncie, nu mai cred însă în blesteme. Își râd în barbă când văd o asemenea mostră și spun: ”ia mai lasă-mă în pace cu prostiile”.
Zilele trecute mi-a fost dat să văd pe viu un exemplu de blestem dus la rafinament, în parcarea unui hipermarket. Abia după ce am vizualizat fotografia făcută unui șmecher cu o mașină de lux, parcată pe locurile rezervate persoanelor cu handicap, mi-a sărit sărit în ochi un mic amănunt. Un oltean hâtru, pentru că faza se petrecea în Drobeta Turnu Severin, a adăugat o tăbliță la semnul de rezervare din parcare care spune textual: ”Mi-ai luat locul, ia-mi și handicapul!”
Se vede treaba că blestemul din parcare nu sperie pe nimeni, pentru că deși seara erau locuri destule de parcare în apropiere, pe locurile special destinate persoanelor cu handicap se lăfăiau numai mașini de lux, de ultimă generație. Și nu cred că proprietarii aveau vreo hibă reală, în afara nesimțirii, bineânțeles, și-a lipsei de educație.
Ar fi interesant dacă o asemenea mostră de rafinament în blesteme poate opri lipsa generală de repect din țara asta. Mă tem că nu, pentru că dacă omul nu știe, nu cunoaște sau nu crede în acel blestem, nu se întâmplă nimic.