Colecţia de busturi din curtea Bisericii ortodoxe din Iosefin s-a îmbogăţit, de astăzi, cu încă o operă de artă: bustul din bronz al renumitului compozitor bănăţean Sabin Drăgoi. În curtea bisericii, amenajată ca un mic parc, se mai află busturile celor cinci ctitori ai bisericii: Iacob Marian, Ing. Victor Vlad, Pr. Ioan Imbroane, Av. Emanuil Ungurianu şi Ioachim Miloia, executate de sculptorul Aurel Gheorghe Ardeleanu.
Prin gestul de astăzi, biserica din Iosefin, Consiliul Prohial şi preoţii îi aduc un omagiu lui Sabin Drăgoi care, printre altele, a compus şi trei sfinte liturgii. Drăgoi a fost şi dirijorul corului Bisericii, „Doina Banatului”. La ceremonia de astăzi a fost prezent şi Înalt Preasfinţia Sa Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului, care a şi sfinţit opera de artă din curtea Bisericii, semn al preţuirii de care se bucură Sabin Drăgoi.
Sabin Drăgoi a fost un apreciat compozitor si folclorist român. Maestrul Drăgoi s-a născut pe data de 6 iunie 1894 în localitatea Selişte, judetul Arad şi a încetat din viaţă în 31 decembrie 1968.
Artistul Sabin Drăgoi şi-a petrecut copilăria în satul natal, crescând în apropierea mamei, de la care a deprins dragostea pentru folclor şi cântece populare. Începe şcoala în sat, dar este nevoit să urmeze şcoala maghiară de la Petriş.
În anul 1906, odată cu absolvirea clasei a V-a, este trimis la şcoala civilă din Arad, unde va studia muzica. În 1908, Sabin absolvă cu bine clasele gimnaziale, şi se hotărăşte să urmeze şcoala normala de stat din Arad, pentru a ajunge învăţător. Între 1909 ăi 1912, începe cursurile, unde studiază cu profesorul de muzică, Matyas Zoltai, care a descoperit în Drăgoi un adevărat talent. Termină şcoala primind şi un certificat oficial de muzică.
În anul 1914, primeşte numirea ca învăţător într-un sat, lângă Budapesta, dar deja era plecat pe front. Este înrolat în armată pentru satisfacerea stagiului militar. Este luat prizonier şi transferat în lagărul de la Taskent timp de doi ani. În anul 1920, compozitorul este mobilizat la Cluj, unde are ocazia să susţină examen la Conservatorul de muzică şi artă dramatică. Pleacă la Bucureşti pentru a obţine o bursă. Aici îi cunoaşte pe Victor Eftimiu şi pe Octavian Goga, pe atunci ministru al Artelor. Obţine o sumă care îi facilitează plecarea la Praga pentru a-şi continua studiile.
În 1922, obţine Premiul II la concursul de creaţie Enescu şi termină studiile la Conservatorul din Praga. Se căsătoreşte pe 6 august cu Livia Munteanu. Primeşte, la Deva un post de maestru suplinitor de muzică la Şcoala normală de învăţători. Începe să culeagă folclor, mai întâi din zona Devei, apoi din Lipova. În 1923, Sabin obţine Premiul II „Enescu” cu „Suita de dansuri populare româneşti pentru pian”. Se naşte fiica sa, Florica. Aceasta se stinge din viaţă un an mai târziu.
În 1924, se mută la Timişoara, fiind numit profesor la Conservator, continuând însă să strângă folclor din zona Hunedoarei. Anul 1926 aduce pe lume băiatul compozitorului, Virgil Mihai, şi câţiva ani mai târziu se naşte cel de-al treilea copil, Sabina. În 1928, are loc premierea operei „Năpasta”, după piesa lui I.L. Caragiale, fapt care îl consacră definitiv pe Drăgoi. Primeşte Premiul pentru cea mai bună operă scrisă de un român, acordat de Consiliul de administraţie al Operei Române din Bucureşti şi Premiul I „George Enescu” pentru „Divertisment rustic”. În anul 1942, apare „Monografie muzicală a comunei Belinţ” plus o serie de 90 de melodii, iar un an mai târziu se stinge din viaţă soţia compozitorului.
În 1944, se recăsătoreşte cu solista Ana Sidonia Varna, iar un an mai târziu se naște Dinu, cel de-al patrulea copil. Demisionează din funcţiile ocupate, se mută la Timişoara şi se angajează la „Corala Banatului”. În 1946, se înfiinţează Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Timişoara, unde este transferat ca profesor de armonie şi contrapunct, după care va fi numit rector şi profesor de compoziţie, odată cu transformarea Conservatorului în Institut de artă. Este ales membru în comitetul Uniunii Compozitorilor.
În 1950, este numit profesor la catedra de folclor a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti şi director al Institutului de Folclor. În anul 1955, Sabin Drăgoi devine membru corespondent al Academiei Române. În anul 1968, pe 31 decembrie, artistul de 74 de ani se stinge din viaţă la Bucureşti, lăsând neterminată antologia muzicală la care lucra, în urma unei complicaţii după o intervenţie chirurgicală.
Sabin Drăgoi s-a remarcat în primul rând printr-o bogată activitate de folclorist, culegeri precum 303 colinde cu text şi melodie, 360 melodii din Arad şi Hunedoara poartă semnătura lui.
