Comuna Gurasada face parte din judeţul Hunedoara şi se află pe malul drept al râului Mureş, pe şoseaua ce leagă Deva de Arad, imediat după ieşirea din Ilia.
Aici, chiar în „buza” drumului se găseşte Biserica cu hramul Arhanghelul Mihail, un vechi monument construit în piatră în secolul al XIII-lea.
Comuna Gurasada a fost menţionată documentar în 1292, fiind satul în care s-a născut istoricul Silviu Dragomir.
Lăcaşul de cult se află chiar la marginea satului. Conform cercetărilor arheologice biserica ar fi fost construită în secolele X – XIII, din piatră brută de carieră, piatră de râu şi mortar cu var brun roşcat.
Edificiul ar fi fost construit în mai multe etape. În prima etapă s-a ridicat un edificiu cvadrilob, pe direcţia est-vest, cu absidele laterale semicirculare, boltite prin semicalote, luminat de patru ferestre, cu un turn central, şi intrarea în biserică din partea de vest.
În perioada anului 1300 s-a desfăşurat a doua etapă, când a fost adăugat un pronaos rectangular în partea de vest și un proscomidiar pe pe latura nordică a absidei altarului.
A urmat şi cea de-a treia fază, în secolul al XIV-lea, când a fost compartimentat pronaosul, întro arhitectură romanică, iar cea de-a patra etapă a avut loc în 1765, şi a constat în construirea unei clopotnițe, cu foișor deschis și fleșă zveltă.
Biserica de la Gurasada este una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe transilvănene, aparţinând epocii bizantine.
Există diferite păreri, însă purul adevăr nici astăzi nu se cunoaşte, dar totuşi biserica are sute de ani şi este unică în zonă, atât prin aspectul ei de arhitectură romanică, cu elemente gotice, cât şi prin materialele folosite la construcţie.
Săpăturile arheologice ce au fost efectuate în altar în dreapta şi stânga stranei au scos la iveală câteva morminte care s-ar presupune ca aparţin unui cneaz localnic ce ar fi ctitorit biserica.
Au fost de asemenea descoperite două straturi de pictură veche, în primul strat fiind vorba de o pictură medieval, contemporană cu începuturile construcţiei bisericii, iar cel de-al doilea strat aparţine prin secolul al XVIII-lea.
În pisania bisericii se spune că aceasta ar fi fost zugrăvită de meşterii Ioan din Deva şi Nicolae din Piteşti în 1765, în vremea Mariei Tereza, pictura fiind terminată la sfârşitul aceluiaşi secol de Simion Zugravul, din Piteşti, care a pictat catapeteasma. „Judecata de Apoi”, înfăţişată în pictura pronaosului de zugravul Ioan din Deva, care a făcut o pictură naivă. Dar cu valoare artistic şi morală.
Picturile mai arată şi în ziua de azi ideea de atunci a celor doi pictori, picture ce înfăţişează societatea, redată în 30 de păcate, cum ar fi: „jupânii care fac lege strâmbă”, „bogatul nemilostiv”, „împăraţii tirani” sau „cei ce obijduiesc pe cei săraci”, care erau socotiţi ca fiind tâlhari şi ucigaşi condamnaţi la chinurile veşnice ale iadului.
Altarul este pictat cu scene biblice, iar turla bisericii îl înfăţişează pe Iisus Pantocratorul.
Hramul Bisericii din Gurasada este pe 8 noiembrie.
Există chiar şi o legendă, cea a Sfântului Maslu , păstrată cu stricteţe de către bătrânii satului, care se spune că ar fi de pe vremea cnezilor: “ Au avut loc nişte prădăciuni ale vrăjmaşilor de pe urma cărora a rămas în viaţă doar o femeie.
Ea jurase că, dacă va supravieţui, îi va face preoţi pe toţi cei şapte feciori ai ei. Mai târziu, aceştia s-au legat că de „Schimbarea la faţă a Domnului”, care era ziua mamei lor, să vină la biserică şi să facă slujba Sfântului Maslu, împreună cu tot satul, lângă nişte goruni plantaţi de cneazul locului, când începuseră lucrările la biserică.”
Obiceiul este păstrat şi în ziua de azi, când în ziua sărbătorii respective, în curtea bisericii se adună nu numai sătenii satului, ci şi a satelor învecinate , slujba fiind ţinută tot de şapte preoţi, locul fiind însemnat cu un altar de piatră. Se mai spune că în timpul slujbei se întâmplă şi minuni, mulţi fiind vindecaţi de anumite boli, şi toate astea prin puterea credinţei.
Mihaela Paunescu