Prin periplul lor grăbit de-a lungul și de-a latul urbei, mii și mii de timișoreni trec de cele mai multe ori destul de nepăsători pe lângă un monument de o excepțională valoare atât de cult cât și istoric.
Pe linia de tramvai ce duce din centru către cartierul Fabric, pe partea dreptă, cu puțin înaintea centrului cartierului, se vede o biserică impresionantă. Sigur că este impresionantă pentru cine vrea cu adevărat să vadă. Cea mai mare parte a celor ce trec nu ridică ochii să privească adevăratele dimensiuni ale lăcașului. Nici măcar localizarea corectă nu pot să o spună grăbiții. Pentru cei puțini ce știu despre ce este vorba se rezumă scurt să spună că e biserica din Piața Traian. Fals! Este de fapt Piața Romanilor și este la câteva zeci de metri distanță de cea numită după Traian. Biserica Millenium are un nume de asemenea misterios ce nu prea dezvăluie prea multe celor ce nu s-au aplecat asupra celor trecute. După cum am mai spus, ar merita o mult mai bună cunoștere. Până la aproape de jumătatea secolului al XX-lea a fost cea mai înaltă biserică din zona noastră. Chiar și acum, cu cei 65 de metri, încă se află pe al doilea loc, după cei peste 90 de metri ai Catedralei Mitropolitane.
Cartierul Fabric, cu dezvoltarea sa explozivă de după prima parte a secolului al XIX-lea, a devenit o adevărată inimă industrială a orașului și chiar a întregii provincii. Se găseau (așa cum trădează și numele de Fabrik) cele mai felurite manufacturi, ateliere sau chiar fabrici, de la cele de bere, spirtoase, mori, săpunuri până la confecții sau metalurgie.
Nevoile religioase ale locuitorilor era acoperite de cele două biserici vechi si destul de mici. Una era biserica ortodoxă din Piața Kossuth (Traian). Aceasta poate fi văzută și azi pe latura de est și aparține comunității sârbe. O altă biserică a cartierul a fost cea a comunității catolice și s-a ridicat pe la jumătatea secolului XVIII. Aici, spațiul era insuficient pentru numărul enoriașilor. Timp de peste un secol, aici au slujit preoții catolici ai cartierului. Populația crescândă a făcut să se pună cu stringență nevoia unei noi biserici.
Anul 1896 era de mare însemnatate pentru istoria maghiară. Ca un mod de a se distanța cât mai mult de conducerea bicefală de la Viena, Parlamentul de la Budapesta făcea eforturi de a scoate la iveală componenta veche a istoriei lor. În 896, sub conducerea conducătorului Árpád, triburile maghiare părăsesc regiunea mitică Etelköz, zisă a celor cinci fluvii și, trecând Carpații, ajunge într-o regiune nouă. În zona de mijloc a râului Tisa se stabilesc pentru o vreme. Se va dovedi în timp finalul periplului lor de sute de ani. Astfel, în mod simbolic, anul 896 devine un soi de act de naștere a descălecatului maghiar și începutul statalității lor. Șeful tribal (fejedelem) Árpád devine primul rege al maghiarilor punând bazele dinastiei arpadiene. Peste o mie de ani au fost pregătită o serie întreagă de sărbători și festivități pentru a marca acest mileniu al istoriei maghiare.
În Fabric, în 1896 era cel mai potrivit moment de a cere construirea unei noi biserici. Primarul din acea epocă, Carol Telbisz, a susţinut necesitatea construirii bisericii. În lungul său mandat, oraşul a cunoscut o perioadă de modernizare şi înflorire accelerată din punct de vedere cultural, industrial, arhitectural, al educaţiei şi religiei, devenind unul dintre cele mai importante centre ale Ungariei de atunci. A fost găsit arhitectul Ludwig von Ybl (Lajos), ce și-a asumat proiectarea edificiului. Poate a contat și renumele celebrului său înaintaș Miklos Ybl cu care a lucrat la începuturile carierei. Constructorul ales a fost antreprenorul Kremer Jozsef. Piatra de temelie a fost depusă, în cadrul unei ceremonii, în data de 16 iunie 1896. Lucrările au mers destul de alert. Peste patru ani, în 1900, a fost terminată biserica. Dar din diverse motive a fost amânată darea în folosință până la sfinţirea din 13 octombrie 1901. Slujba festivă a fost celebrată de către episcolul Dessewffy Sándor cel demn de amintire pentru faptele sale. La această dată se celebrează în fiecare an hramul lăcașului.
Biserica impresionează un ochi atent. Nu este pompos împodobită. Dar proporțiile sunt extrem de potrivit alese. Înălțimea trădează influențe de neogotic. Dar cele mai importante trăsături aparțin unui neoromanic temperat. Aceste ambe stiluri au dus la o armonioasă contopire, rezultând un stil eclectic cu accente istorice.
Biserica Millenium are două turnuri cu înălţimea de 65 de metri, o cupolă centrală cu înălţimea de 45 de metri, întrega clădire măsoară 71 de metri lungime şi 29 de metri lăţime, cu o suprafaţă de peste 1000 de metri pătraţi şi o capacitate de aproximativ 3000 de oameni. Pereţii au o grosime de peste 1 metru, chiar mult mai mult în anumite locuri. Exteriorul este foarte simplu, din cărămidă aparentă. Se menționează cantitatea de patru milioane de cărămizi folosite.
Clopotul mare al bisericii impresioneză cu cele două tone greutate. Intrarea principală este un portal grandios, deasupra căruia veghează trei statui în mărime naturală: Mântuitorul cu crucea, încadrat de Sfinţii apostoli Petru şi Pavel. Altarul reprezentând Sfânta Fecioară Maria este pictat de maestrul budapestan György Vastagh. Este de remarcat orga bisericii, realizată de faimosului constructor timişorean Leopold Wegenstein, cel ce a dotat tot Banatul cu lucrările sale. În scuarul din faţa bisericii se găseşte statuia Sfântului Ioan Nepomuk, care e considerat sfântul protector al catolicilor din Banat. Este poate cea mai veche statuie păstrată în oraș. A schimbat mai multe locuri. Ultima oprire a sfântului ce a pregrinat a fost ascunsă în curtea bisericii din Iosefin. A fost restaurată cu grijă și de câțiva ani este pusă în valoare aici, în Fabric.
O tradiție de dată mai recentă a adus aici un eveniment ce tinde să devină o obișnuință. Concertul de Crăciun oferit în fiecare iarnă. Muzicianul și compozitorul Enrico Canata, alături de familia Marchegiano, a inițiat acest demers cultural ce este așteptat de toți melomanii timișoreni începând din anul 2004.
De fapt, ambii italieni consideră acestă biserică ca fiind „a lor”. Aici, de ani de zile, se slujește, pe lângă limbile maghiară, germană, română, și în italiană. Comunitatea de peste 10.000 de italieni stabiliți în Timiș se simt aproape de rădăcinile din peninsulă când vin la liturghia de la Millenium. Așa a ajuns monumentul ce urma să marcheze mileniul de ocupare a bazinului panonic de maghiari ca fiind și biserica italienilor deveniți localnici sau a celor doar veniți la noi în oraș.
