Pornit cu mare reclamă acum trei ani, programul guvernamental de sprijinirea micilor întreprinzători a eşuat destul de lamentabil. E vorba de aşa numitul program de minimis, ce urma să se acorde întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) prin alocări de la bugetul de stat (prin Ministerul Economiei – Departamentul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism), sub formă de sume nerambursabile. Această alocare de bani ar fi trebuit să aibe ca scop major: stimularea realizării de investiţii de către IMM şi crearea de noi locuri de muncă.
La început a apărut ca un colac de salvare aruncat de autorităţi celor ce voiau să se dezvolte. În principiu, oricine putea sa ajungă la bani, dacă îndeplinea o serie de criterii. De la teorie la practică a fost cale lungă. Proiectul se dorea a fi o mână întinsă către angajatori, dar şi către tinerii care îşi căutau un loc de muncă.
Dar, că nu se poate fără un dar, birocraţia şi multele bâlbâieli ale diferitelor guvernări perindate au omorât o idee bună.
Despre aplicarea acestui program, şeful OTIMMC Timişoara, Adrian Păşcuţă a spus cât se poate de plastic că e ca un banc de la Radio Erevan. Maşina promisă micului învestitor s-a dovedit a nu fi deloc un Mercedes dichisit, ci o banală bicicletă. Iar mai mult decât atât aceasta i-a fost furată şi nu donată.
Banii atât de aşteptaţi au venit fie cu mare întîrziere sau în unele cazuri deloc. Întreprinzătorii au fost băgaţi în cheltuieli ce acum cu greu pot fi amortizate.