În 5 mai, anul curent, s-au făcut 200 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai toxici gînditori pe care i-a cunoscut omenirea: Karl Marx. Toxic în sine (gândirea sa economică este o serie de contradicții care a provocat rateuri economice și sociale de proporții în foarte multe țări în care s-a insistat să fie pusă în practică) și prin consecințele „sistemului său de gândire” (regimurile comuniste — cam toate, de altfel —, care s-au revendicat în mod direct de la acest perfid „izvor de înțelepciune”, au provocat tragedii umane de proporții niciodată egalate în întreaga istorie a umanității).
Ei bine, foarte de curând și extrem de admirativ în raport cu toxicul pesonaj care a fost Karl Marx, Jean Claude Juncker, liderul Comisiei Europene, altfel un politician care pretinde că e „de dreapta” conservatoare (o dreaptă care e, în teorie și în tradiție, foarte critică în raport cu ideile și practicile comuniste) și care ar fi putut să fie, prin ceea ce susține uneori, chiar și președinte de colhoz, insistă să ne spună, în anul în care se fac 200 de ani de la nașterea lui Karl Marx, că mediocrul gânditor „este blamat pentru lucruri de care nu este responsabil şi pe care nu el le-a cauzat prin ceea ce a scris”.
Afirmația — și am urmărit, cât de cât atent, ceea ce a spus pe tema aceasta Juncker, ea nu e singulară în portofoliul politicianului care face, prin aparițiile publice, și o discretă apolologie a unui fel „etilic” de a fi în lume (dați un google în acest sens și o să vă convingeți!) — este scandaloasă și neadevărată. E un fel de cec în alb care i se dă la nesfârșit unui gânditor ce a scris lucruri de care, vorba aceea, „se sparie gândul”.
Iată doar câteva afirmații de care Karl Marx e direct responsabil — pentru că el este autorul lor: „Odată ajunşi la putere, comuniştii trebuie să treacă drept monştri”. (corespondenţa dintre Marx şi Engels); „Istoria este judecătorul, proletariatul este călăul”. (Marx); „Când ne va veni rândul, nu ne vom deghiza terorismul”. (Marx); „Noi purtăm război contra tuturor ideilor proeminente de religie, stat, ţară, patriotism”. (Marx)
Există o carte (care, din fericire, cunoaște, și în limba română, mai multe ediții) în care e conturat un portret critic al lui Karl Marx, bazat pe fapte și interpretări în acord cu logica și cu bunul-simț. Este vorba de lucrarea marelui istoric Paul Johnson, Intelectualii. Nu e vorba acolo numai de Karl Marx, dar ce e scris în această carte despre funestul gânditor este extrem de relevant. Deopotrivă, cartea este relevantă voluptatea multor oameni de a proiecta imagini prea frumoase despre niște oameni — cu, de acord, mare impact în istoria omenirii, în istoria gândirii — al căror caracter a fost unul infect.
Așa cum este și cazul cu Marx, de altfel! Cum spuneam, în toată istoria omenirii, nu există „palmares” mai mare în materie de crimă decât acela al comuniștilor. Primii doi criminali din istorie sunt doi monștri care „au luat lumină” fix de la Karl Marx: mă refer la Mao și la Stalin. Interpretând foarte exact ceea ce chiar maestrul lor ideologic recomandase. Explicit, cât se poate de explicit. A se reciti și a nu se uita citatele de mai sus!
P.S.: E publică această funestă ierarhie. Și e foarte bine de ținut minte — căci, așa cum spunea Marx, „Odată ajunşi la putere, comuniştii trebuie să treacă drept monştri.” :10. Saddam Hussein, Irak, 2 milioane de victime; 9. Pol Pot, Cambodgia, 1,7–2,5 milioane de victime — aproximativ o treime din populaţie; 8. Hideki Tojo, Japonia, 5 milioane de victime; 7. Hirohito, Japonia, 6 milioane de victime; 6. Yahya Khan, Pakistan, 2–12 milioane de victime; 5. Vladimir Ilici Lenin, URSS, 7–8 milioane de victime; Chiang Kai-Shek, China, 10 milioane de victime; 4. Leopold II al Belgiei, 15 milioane de victime; 3. Adolf Hitler, Germania, 17–20 milioane de victime; 2. Iosif Stalin, URSS, 1922–1953, 40–62 de milioane de victime; 1. Mao Zedong, China, 1943–1976, 78–100 de milioane de victime.
Cristian Pătrășconiu