Uneori un simplu nume ori o fapt aparent banal poate duce până departe renumele unei localități. Nu puține sunt exemplele în acest sens. Dar nu de fiecare dată acest renume este și de bun augur. Unul din cele mai la îndemână exemple este cel al orașului Dej. Nu cred că cineva de acolo este prea mândru de faima legată de celebrul activist comunist ajuns prin jocuri de culise și sforării politicianiste până în vârful statului român, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dar soarta le-a legat definitiv numele pentru vecie.
Un alt exemplu mult mai apropiat de noi bănățenii este al orașului de pe malurile Timișului. Lugojul este cunoscut la noi în țară prin multitudinea de fapte, întâmplări culturale sau economice. A fost un bastion al industriilor de tot felul. Centru cultural al românilor din partea de est a provinciei. Nu este de trecut cu vederea nici faptul că a fost chiar capitală a județului Severin interbelic.
Dar peste ocean oricine aude de Lugoj îl alătură automat de mitul lui Dracula. În Stalele Unite dacă spui Bela Lugosi oricine se gândește la tenebrele Transilvaniei și la sângerosul conte vampir ce nu vedea lumina zilei și dormea într-un sicriu.
Poate nici romancierul Abraham (Bram) Stoker nu a intuit ce departe va ajunge povestirea sa cam ciudată pe care a imaginat-o undeva în castelele medievale pline de mistere ale Ardealului. Stoker nu a călătorit niciodată în estul Europei, locul în care se desfășoară acțiunea romanului Dracula, însă timp de șapte ani s-a dedicat unui studiu intens de cercetare a folclorului european și a poveștilor mitologice cu vampiri. De asemenea, s-a întâlnit cu scriitorul maghiar Armin Vambery, cel care i-a povestit despre poveștile misterioase ale Carpaților, care au ajutat la crearea peisajului horror din roman. Povestea contelui Dracula a fost inclusă ulterior în multe genuri literare. Dar evident cea mai celebră este a irlandezului ce a devenit celebru în literatura horror.
Dar cine a fost acest Bela Lugosi? Chiar a fost de la Lugoj?
În Lugojul finalului de secol al XIX-lea trăia o familie înstărită cu numele de Blaskó. Era o familie de bancheri de religie catolică a cărui reprezentat de seamă se numea István Blaskó. Soția dânsului, Paula de Vojnich (Voinić) provenea dintr-o familie de origine sîrbă. La data de 20 octombrie 1882 se naște al patrulea lor și cel din urmă copil Béla. Cu numele complet din acte așa cum a fost trecut în registrele de botez: Béla Ferenc Dezső Blaskó. Mai este cunoscută o soră a lui pe nume Vilma.
Deși aveau o situație materială bună ce ar fi permis tânărului frecventarea unei școli de calitate și o eventuală carieră tot de bancher ca a părintelui său, firea zbuciumată avea să-l ducă în alte direcții.
La doar 12 ani aventurosul adolescent lasă baltă școala. Părăsește căminul părintesc și se apucă de diverse munci ocazionale. Mirajul Timișoarei se dovedește a fi irezistibil. Reușește să dea probe și să urce pe scena teatrului local. Nu sunt cunoscute rolurile pe care le-a abordat dar sigur la început au fost de figurație și de mică amploare. A jucat chiar și în operete, un gen foarte la modă la început de secol XX dar și în piese clasice shakesperiene. Primele roluri le primește în stagiunea 1903-04.
Probabil că a făcut o temeinică ucenicie pe scândurile timișorene din moment ce în 1910 este deja actor cu ceva notorietate la Teatrul Național din Szeged. Se face cunoscut destul de repede. Îl ajută și statura impozantă de 1,85 m dar și șarmul de tânăr spilcuit.
Anul 1911 va aduce un nou salt în cariera tânărului actor lugojan. Este repede remarcat de teatrele budapestane și invitat să joace pe diverse scene din capitală. Destul de repede în doar un an (în 1912) devine membru al Teatrului Național unde joacă nenumărate roluri de toate facturile. Ca fapt anecdotic la un moment dat este distribuit în rolul lui Iisus Hristos în producția teatrală „Maria Magdalena”. O poziție total diferită de Dracula ce-l va face celebru mai târziu. În aceiași perioadă încercă și cariera de actor de cinema. Cu pseudonimul de Arisztid Olt va juca pentru casa de filme Star Films. Unul din primele filme (evident mute) este „Colonelul” din 1917. Sunt cunoscute alte 12 filme în care joacă din perioada aceasta (1917 și 1918)
La 25 iunie 1917, s-a căsătorit cu Ilona Szmik, fiica unui avocat celbru al Budapestei. Va fi prima căsnicie din multele ce au urmat așa cum era la modă în lumea filmului hollywoodian.
Marea conflagrație mondială nu trece pe lângă actorul deja celebru fără urmări. Este mobilizat în armată și trimis pe frontul rusesc ca infanterist. Aici dă măsura firii sale hotărâte fără a se codi de la pericolele din tranșee. Este rănit în lupte și avansat până la rangul de locotenent iar la întoarcere acasă este decorat pentru vitejie.
Firea sa de luptător avea să-l apropie de mișcarea sindicală. În timpul Republicii Maghiare a Sovietelor, a jucat un rol activ în sindicatul actorilor. A luat partea colegilor de scenă pentru drepturi sporite și plata corectă a muncii lor.
Această asumare a politicii de stânga și de luptător sindical aveau să-i aducă lui Lugosi multe necazuri după înăbușirea mișcării bolșevice din Ungaria. Până la urmă aceste implicări sociale ale sale avreau să-i aducă și plecarea peste ocean. El a fost obligat să emigreze din cauza poziției sale politice deschise ce nu lăsa loc de compromisuri. Soția sa l-a urmat doar la Viena, venind acasă pentru că nu voia să-și părăsească părinții vârstnici. Divorțul a fost deja declarat cu repeziciune chiar și în absența actorului.
A petrecut o scurtă perioadă la Viena în cercurile emigrației maghiare. Iar mai apoi ajunge la Berlin unde după război se construia o evervescentă viață artistică mai cu seamă în arta dramatică dar și în industria filmului german ce se ridica cu forțe proaspete. Este cunoscută adresa sa din perioada germană de pe Langestrasse. Joacă în adaptări ale romanelor de Karl May On the Brink of Paradise (Auf den Trümmern des Paradieses, 1920) și Caravana morții (Die Todeskarawane, de asemenea, 1920) cu Dora Gerson ce avea să se prăpădească în lagărul de la Auschwitz.
Dar cu adevărat o adevărată explozie a filmului se întâmpla pe noul continent unde posibilitățile materiale erau uriașe și existau deja marile case de film și de impresariat. Nu stă mult pe gânduri și cu prima ocazie serioasă se îmbarcă ca membru al echipajului pe o navă comercială pentru a ajunge în decembrie 1920 la New Orleans, Louisiana. Ajunge la New York în fața ofițerului de emigrări în martie 1921.
Viața de actor nu era prea simplă pentru un emigrant ce vorbea aproximativ engleza și limbile germană și maghiară nu prea îi ofereau mari posibilități de exprimare. Se pare că nici limba sîrbă a mamei sale nu o stăpânea prea bine. Primele munci sunt de salahor pe unde era nevoie. Șansa avea să-i surâdă când este primit în comunitatea emigranților maghiari unde se pun bazele unui teatru al celor de etnie maghiară. Cu alți colegi de scenă unguri cutreieră Coasta de Est a Americii pentru a juca conaționalilor săi. Prima piesă pe care o joacă în limba engleză pe Broadway în 1922 este „Red Poppy”(Macul Roșu).
În 1925, Lugosi apare ca șeic arab în „Arabesque”, care a avut premiera în Buffalo, New York, la Teatrul Teck înainte de a se muta definitiv pe Broadway. Primul său rol de film american a fost în melodrama „The Silent Command” (1923). Au urmat câteva roluri tot mute unde juca ticăloși tipi duri și ciudați, toate în producții realizate în zona New York.
În 1928 a optat definitiv pentru a deveni cetățean american iar la 26 iunie 1931 a și căpătat acest statut prin naturalizare.
Lugosi ia contact cu Dracula
Lugosi a fost abordat în vara anului 1927 pentru a juca într-o producție de teatru Broadway a lui „Dracula”. Piesa la început părea a fi una obișnuită. Dar de fapt era rolul ce i-a adus consacrarea mondială ulterior în varianta pe peliculă. Piesa era o adaptare de Hamilton Deane și John L. Balderston după romanul lui Stoker din 1897. Producția lui Horace Liveright a avut mare succes, jucându-se 261 de spectacole.
Turneele s-au întins pe parcursul anilor 1928-1929 fiind bine primite de critică și aclamate de public. Ajungând și pe Coasta de Vest, actorul se stabilește definitiv în California. Actorul stârnește interesul mai marilor din industria filmului ce întrevăd o mare vedetă în acest „conte” horror.
Casa Fox Film, îi oferă un rol în filmul mut al studioului „The Veiled Woman” (1929). A apărut, de asemenea, în filmul „Prisoners” (de asemenea, 1929), despre care s-a crezut că s-ar fi pierdut, care a fost lansat atât în versiune mută cât și cu sonor.
Fără alte contracte pentru filme a revenit în 1929 pe scenă cu rolul lui Dracula pentru un scurt turneu din coasta de Vest. Lugosi a rămas în California, unde și-a reluat activitatea de film sub contract cu Fox în roluri exotice. El a continuat să facă lobby pentru rolul său apreciat în versiunea de film a lui Dracula.
În ciuda performanței sale apreciate de critică pe scenă, Lugosi nu a fost prima alegere a Universal Pictures pentru rolul lui Dracula, atunci când compania a optat pentru drepturile de a juca și a început producția în 1930. Au fost încercați mai mulți actori pe rând. Dar niciunul nu avea veridicitatea rolului făcut de Bela Lugosi în teatru. Dar până la urmă filmul a fost un succes deplin. Poate unul din cele mai mari succese ale Hollywoodului ce greu poate fi întrecut în notorietate. Filmul avea să mai fie refăcut în multe alte variante cu diverși actori, ba chiar Lugosi avea să mai joace rolul Dracula și în alte filme.
Dar „adevăratul” Dracula avea să fie definitiv legat de numele lui Bela Lugosi ce și-a luat numele în 1903 în amintirea orașului său natal.
În plan personal nu era nici pe departe acel personaj malefic din filme. Era un om plin de simplitate, umor și șarm. Nu a fost ocolit de doamne ce știau să aprecieze farmecul său personal. Ca mulți alți actori din sistemul show bussinesului hollywoodian a trecut prin multe căsnicii și divorțuri. Dacă de Ilona Szmik am povestit deja să vedem ce a mai făcut acest adevărat Don Juan ce nu era deloc malefic și lugubru.
În 1921, s-a căsătorit cu Ilona von Montagh de care a divorțat după trei ani în 1924.
În 1929, fiind deja un adevărat californian din clasa suspusă în societatea hollywoodiană, Lugosi a stârnit un uriaș scandal când s-a căsătorit cu Beatrice Weeks o bogată doamnă din San Francisco, văduvă a arhitectului Charles Peter Weeks. Ea a depus divorțul patru luni mai târziu, citând-o pe actrița Clara Bow drept „cealaltă femeie”. Această doamnă Bow să fi fost cauza divorțului?
În 1933, s-au căsătorit din nou cu Lillian Arch, în vârstă de doar 19 ani, fiica de imigranți maghiari. Au avut un fiu, Bela G. Lugosi, în 1938. Bela Lugosi Jr. a absolvit școala Navală și Militară Elsinore de pe Lacul Elsinore. Aici pe malurile lacului Elsinore la proprietatea lor își petreceau soții Lugosi vacanțele.
Lillian și Béla au divorțat în 1953, cel puțin în parte din cauza geloziei lui Béla. Nu vedea bine poziția doamnei Lillian ce a ocupat un loc de muncă ca asistent al lui Brian Donlevy pe platourile și studiourile pentru serialele de radio și televiziune ale lui Donlevy. Lillian în cele din urmă s-a și căsătorit cu Brian Donlevy, în 1966.
Dar nici nu a stat degeaba. Lugosi s-a căsătorit cu Hope Lininger, a cincea sa soție, în 1955. Au rămas căsătoriți până la moartea actorului. Ea fusese o înfocată admiratoare, scriindu-i scrisori când era în spital, recuperându-se din dependența de Demerol. Ea avea să-i semneze scrisorile „O picătură de speranță”.
Bela Lugosi avea să aibe parte de patru nepoți și șase strănepoți.
Lugosi a plecat din această lume nu la văzul luminii zorilor ca personajul său Dracula sau stropit cu apă sfințită și de un banal atac de cord la data de 16 august, 1956, în apartamentul său din Los Angeles. Au fost multe zvonuri și vorbe ciudate în urma sa la fel ca și personajul său preferat.
Lugosi a fost înmormântat purtând unul dintre costumele cu pelerină ale lui Dracula în Cimitirul Holy Cross din Culver City, California. Contrar zvonurilor Lugosi nu a cerut niciodată să fie îngropat în mantia lui. Fiul său Bela G. Lugosi Jr. a luat decizia împreună cu mama sa crezând că poate așa ar fi dorit tatăl său.
Cum povestea actorului-conte-vampir este mult mai complexă vom mai reveni (poate) și cu alte lucruri interesante din activitatea sa și din moștenirea pe care a lăsat-o în lumea filmului ce a știut să amplifice la infinit mitul vampirului.
Noi ca bănățeni nu prea ne-a ales cu mare lucru din „moștenirea” horror lăsată de actor. Rar se face referire la acest lugojan ce a dus numele locului său în toată lumea.