Nu departe de staţia de tramvai din Piaţa Traian, în direcția Prefecturii Timiș, pe partea dreaptă, se află casa în care a sculptat marele artist bănăţean, Romulus Ladea, cunoscut și ca ,,Romul Ladea” (n. 17 mai 1901, Jitin, Caraș-Severin – d. 27 august 1970, Joița, zona Arcuda, județul Giurgiu).
Sculptor român şi profesor universitar la Cluj, Romulus Ladea s-a născut în Banatul românesc, într-o familie de țărani puternic legați de artă, cultură și obiceiuri locale.
Una dintre lucrările deosebite ale artistului este ,,Grupul statuar Școala Ardeleană”, ce a fost dezvelită la Cluj, în data de 30 iunie 1973. Monumentul reprezintă trei corifei ai mișcării Școala Ardeleană, inițiată de intelectualitatea românească transilvană. Personalitățile reprezentate (de la stânga spre dreapta) sunt: Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior. Grupul statuar este situat în dreptul intrării principale a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, str. M.Kogălniceanu nr.1.
Pregătirea profesională, Romul Ladea şi-a făcut-o atât în ţară, cât şi în străinătate. În ţară a studiat la Școala de arte frumoase din București, unde l-a avut ca profesor pe Dimitrie Paciurea, iar peste hotare, atelierele și muzeele pariziene au reprezentat mediul și etapa următoare a formării artistului.
În 1924, Ladea se înscrie la Academia Julien și lucrează un timp în atelierul lui Brâncuși.
Locul unde sculptorul român a creat unele dintre cele mai frumoase opere de artă este, însă, capitala Banatului. La Timișoara, Romulus Ladea a dat naștere creațiilor sale într-o clădire aflată pe Bulevardul 3 August 1919, la nr. 13 A. Din păcate însă, acest loc ce a fost cândva de o însemnătate aparte, arată la ora actuala ca o ruină ce abia se ține în temelii.
Acest lucru nu face deloc cinste autorităților locale care nu se îngrijesc de locurile cu valoare istorică importante, aflate în orașul Timișoara.
Deasupra intrării clădirii de pe Bulevardul 3 August 1919 era odată un balcon, care acum arată mai degrabă ca o copertină ce oricând se poate prăbuşi peste trecători. Acest lucru s-a întâmplat deja cu zidurile interioare ale clădirii, care nu mai are nici plafon, dar nici duşumele, locul fiind auster şi numai bun de filmele de groază.
Suntem Capitală Culturală Europeană, organizăm fel de fel de evenimente culturale și artistice, festivaluri la care contractăm tot felul de trupe cunoscute, aruncând cu bani în stânga și-n dreapta, dar uitam să ne îngrijim de ce este mai important: monumentele istorice al oraşului, care reprezintă tot cultură, însă adevărata cultură! Ele oferă faimă acestui oraş, cu mult mai mult decât muzica și artiștii comerciali. Din păcate însă, frumusețile arhitecturale ale Timișoarei sunt lăsate să se prăbușească, încetul cu încetul, oferind o imagine dezolantă oraşului.
