Moise Belmustaţă din Beregsău Mare a fost unul dintre cei mai buni violonişti pe care i-a dat Banatul ţării. S-a remarcat mai cu seamă în muzica populară, dar avea, ca şi alţi instrumentişti de talia lui, o temeinică educaţie muzicală, dobândită atât ca autodidact, cât şi prin studii de specialitate. Succesul său la Bucureşti, facilitat şi de Ion Luca Bănăţeanu, cât şi de Tiberiu Brediceanu, a deschis drumul altor interpreţi din judeţul Timiş spre afirmarea la nivel naţional: Efta Botoca, Nelu Stan, Aurelia Fătu Răduţu, Dumitru Constantin, Dorin Cuibaru şi alţii.

Cel care avea să devină un virtuoz al viorii s-a născut în satul Beregsău Mare, în 23 septembrie 1914. Părinţii săi, Simion şi Marta Belmustaţă, ca nişte bănăţeni autentici, s-au străduit să-i asigure micului Moise o copilărie fără prea multe griji. Talentul şi pasiunea pentru muzică în general şi pentru vioară în mod special le-a moştenit de la tatăl său, priceput lăutaş (lăutar) şi, în acelaşi timp, avizat colecţionar de viori.

Moise Belmustaţă a făcut şcoala primară în Beregsău, timp în care a învăţat să cânte la vioară. Primele sale melodii le-a „furat” de la lăutarii satului şi din satele învecinate. Ca şi alte meserii, cea de lăutar era una care „se fura”, nu se învăţa, în primă instanţă. Dup cele şapte clase din satul natal, Moise Belmustaţă ajunge liceean la vestitul „C.D. Loga” din Timişoara. În acei ani, studiază muzica la Conservatorul Comunal din Timişoara, unde l-a avut profesor de vioară pe profesorul Eugen Cuteanu (care i-a îndrumat paşii şi lui Efta Botoca din Jebel), apoi pe profesorul Mihai Munteanu.

În anul 1934 s-a înscris la Conservatorul din Bucureşti, studiind  la clasa profesoarei Cecilia Niţulescu-Lupu. Lipsa banilor l-a obligat să abandoneze studiile şi n-a mai absolvit conservatorul. Ca să poată supravieţui, s-a angajat la CFR Bucureşti, ca funcţionar. Aici a pus bazele unei orchestre de muzică populară, al cărei dirijor a şi fost.

Harul să deosebit de a cânta la vioară i-a permis să-şi asigure venituri suplimentare, cântând la mai multe restaurante bucureştene: „Amiciţia” şi „Rex” (împreună cu Ion Luca Bănăţeanu), „Bucureştii Noi”, „Marna”, apoi „Păcii”. La „Restaurantul Păcii” a cântat cu următoarea formaţie: Ghiţă Bogdan – clarinet, Negulescu  – acordeon, Vişan – ţambal şi Tică Bălăşoiu – tobe.  Solistele vocale care cântau cu trupa erau Maria Lătăreţu şi Rodica Bujor.

S-a căsătorit, în 1946, cu Georgeta Taflan, studentă la Facultatea de Drept. După căsătorie, din felurite motive, Georgeta a abandonat facultatea şi s-a angajat la CEC, unde a lucrat până la pensie. Au avut două fiice: Crina şi Martha.

Moise Belmustaţă a fost un violonist de mare talent, drept pentru care a şi colaborat cu alţi instrumentişti celebri: Luţă Ioviţă, Ion Luca Bănăţeanu, Efta Botoca, Nelu Stan. Ion Luca Bănăţeau l-a chemat în Orchestra Radio Bucureşti, al cărei responsabil artistic a devenit. A avut nenumărat turnee în ţară şi în străinătate, multe emisiuni de radio şi de televiziune, a scos mai multe discuri la „Electrecord”.

Printre melodiile sale cele mai cunoscute se numără: Sorocu Mare, Ardeleana din Checea, Joc pe loc din Banat, Poşovoaica de la Bozovici, Brâu bănăţean, De doi din Almăj şi altele. Deosebita sa carieră muzicală s-a datorat mai ales folclorului pe care l-a învăţat în Banat, în anii copilăriei şi tinereţii.

https://www.youtube.com/watch?v=F0oj5i2wk_8

Moise Belmustaţă a fost nu doar un instrumentist de mare clasă, ci şi un om de o rafinată generozitate. El i-a ajutat pe mulţi bănăţeni şi nu numai să se afirme pe scena muzicală românească. A fos verişor primar cu Ion (Vanu) Odrobot şi i-a fost naş lui Efta Botoca.

S-a stins din viaţă la vârsta de 75de ani, în 11 iulie 1989, în Bucureşti. A fost înmormântat în judeţul Argeş, la Boteni, unde familia avea o casă de vacanţă.