România a devenit anul acesta, locul de tranzit al migranţilor dintre ţările din Orientul Mijlociu spre Vestul Europei. Iar ruta lor trece direct prin Banat, regiunea având nu mai puţin de 3 puncte de trecere a frontierei cu Serbia (Naidăş, Moraviţa, Jimbolia ) şi 5 cu Ungaria (Cenad, Nădlac, Nădlac II, Vărşand şi Turnu). Traseul migranţilor începe din Serbia, ţară care le permite şederea, ajunge în România şi apoi se continuă în Ungaria, de unde cei mai mulţi transfugi încearcă să ajungă în ţări precum Austria, Germania, Belgia, Suedia şi nu în ultimul rând Norvegia sau Danemarca.
Povestea migranţilor care au ajuns şi prin România a început în 2015, când valul de zeci de mii de migranţi din Orient au decis să fugă din calea grupării teroriste Stat Islamic (ISIS). Atunci, teroriştii au bombardat zeci de oraşe şi mii de oameni au rămas fără case sau au pierdut tot ce au avut. Aşa că şi-au strâns puţinul rămas, şi-au vândut bunurile şi au pornit spre o viaţă mai bună în Europa.
Lucrurile nu au fost aşa uşoare cum păreau. Valul de refugiaţi a fost întâmpinat de unguri cu un gard imens de sârmă ghimpată construit pe toată lungimea graniţei dintre Ungaria şi Serbia. O parte dintre „călători” au reuşit să treacă înainte de închiderea gardului şi mulţi au reuşit chiar să ajung în Occident, unde au primit azil. Mulţi au rămas însă captivi în Serbia sau Macedonia, iar unii sunt şi acum pe drum.
Banatul, singura cale de acces spre Occident
În 2017, după ce au petrecut o iarnă grea în Serbia, migranţii rămaşi aici au realizat că cea mai scurtă şi sigură cale spre ţări din vestul Europei trece din Caraş-Severin, Timiş sau Arad. În tabăra improvizată de transfugi în Belgrad, în câteva depozite dezafectate ale gării, erau la începutul anului peste 1.000 de migranţi. Toţi bărbaţi, femeile şi copiii cazându-se în centrele sârbeşti de tranzit unde aşteaptă să primească azil în ţări din Europa. Între migranţii rămaşi clandestin în Belgrad se numără şi mulţi adolescenţi care nu au mai mult de 16 sau 17 ani. Toţi încearcă să plece de aici în Occident. Problema lor este că ungurii şi croaţii le întrerup călătoria şi nu le permit acces pe teritoriul ţării lor. Dar migranţii nu renunţă. Unii au încercat şi de 10 ori să treacă ilegal frontierele cu cele două ţări, au fost prinşi şi trimişi înapoi în Serbia.
Coincidenţă sau nu, poliţiştii de frontieră din Timişoara, Arad şi Caraş-Severin au capturat de la începutul aestui an peste 1.000 de migranţi care încercau să intre ilegal în ţara noastră. Aceştia provin, în marea lor parte, din ţări precum Pakistan, Afganistan, Irak, Siria, Iran, Bangladesh sau Libia. Metoda de acţiune este cea clasică: migranţii îşi iau câte lucruri pot căra şi pornesc, în miez de noapte, pe jos, pe fâşiile verzi din preajma graniţelor. Cei mai mulţi dintre ei nu scapă de vigilenţa poliţiştilor de frontieră, care şi-au suplimentat personalul şi controalele anul acesta tocmai din cauza traficului mare peste frontiere.
Cea mai mare captură, în aprilie, la Arad
O altă metodă adoptată de migranţi pentru a tranzita ilegal România este tocmirea unei călăuze. Mai exact, transfugii, disperați, apelează la traficanţii specializaţi în a transporta ilicit oameni peste graniţe. Cei mai mulţi traficanţi cer între câteva sute şi câteva mii de euro pentru un transport şi folosesc dubițe, dar şi TIR-uri.
În luna aprilie, poliţiştii de frontieră de la Arad au descoperit cel mai mare transport de migranți din ultimii ani. În remorca unui TIR erau burduşiţi nu mai puţin de 111 transfugi.
„În data de 21.04.2017, în jurul orei 22.50, la P.T.F Nadlac II – Csanadpalota s-a prezentat la ieşirea din ţară cetăţeanul român Vlad V., în vârstă de 40 de ani, conducând un automarfar înmatriculat în România. În baza analizei de risc, la controlul fizic al automarfarului, politiştii de frontieră au descoperit ascunse în interiorul mijlocului de transport, 111 persoane, dintre care 45 bărbaţi, 24 femei şi 42 minori. În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că dintre cei 111, 76 sunt cetăţeni irakieni, 15 sunt cetăţeni sirieni, 9 sunt cetățeni iranieni, 8 sunt cetățeni afgani, 2 sunt cetăţeni indieni, iar unul este cetăţean pakistanez. Migranții au vârste cuprinse între 2 şi 53 de ani, solicitanţi de azil în România. La cercetări, conducătorul auto a declarat că nu are cunoştinţă despre modul în care persoanele în cauză s-au ascuns în camion, pe timpul călătoriei el staţionând în mai multe parcări pentru TIR. Migranții au declarat că doreau să ajungă în Spaţiul Schengen şi au recurs la această metodă deoarece nu avea o viză care să le permită acest lucru. Poliţiştii de frontieră au întocmit persoanelor în cauză acte de urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, iar şoferului român pentru complicitate la tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, urmând ca la finalizarea cercetărilor să fie luate măsurile legale ce se impun”, a transmis Poliţia de Frontieră Arad.
Traficul de migranţi, cea mai nouă modă în vestul țării!
Traficul de migranţi prinde tot mai mult teren în vestul ţării, odată cu valul de transfugi care vine dinspre Serbia. Traficanţii s-au specializat în a duce oameni ilegal peste graniţele cu Ungaria şi, de multe ori, scapă basma curată.
Un sârb care se ocupa cu traficul de migranţi a fost prins, anul acesta, de poliţişti, iar acum procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș au dispus „trimiterea în judecată a inculpatului POLJAK KOPANJ sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de migranți și trecere frauduloasă a frontierei de stat”.
Potrivit rechizitoriului, “în noaptea de 04/05.04.2017, inculpatul POLJAK KOPANJ, cetățean sârb, a îndrumat și călăuzit un grup de cinci cetățeni sirieni în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, sens în care inculpatul a trecut fraudulos împreună cu cei cinci migranți frontiera de stat din Serbia în România, la scurt timp fiind depistați de către polițiștii de frontieră”.
Pentru transport, sârbul a cerut migranților 1.000 de euro.
Centrul de Tranzit din Timişoara, casă pentru sute de migranţi
La Timişoara există un Centru de Tranzit în Regim de Urgenţă, unic în lume, cu o capacitate de 200 de locuri. În acelaşi perimetru, Inspectoratul General pentru Imigrări are un centru cu 50 de locuri, pentru solicitanţii de azil. Oficialii UNCHR declarau, în 2015, că: „în cazul în care România se va confrunta cu valuri de mii de imigranţi – scenariu posibil în momentul în care Ungaria va finaliza gardul anti-imigranţi – autorităţile vor pregăti tabere speciale cu corturi, pentru a-i ajuta pe fugari. În cazul în care aceştia vor forţa graniţa României cu Serbia, trebuie să ceară azil. În caz contrar, sunt trimişi înapoi în ţara vecină, în baza unei înţelegeri între cele două state”.
În 2017 centrul este plin. Toate locurile sunt ocupate şi peste 600 de solicitări de azil în România au fost depuse aici. Cei care au primit cazare în centrul din Calea Aradului beneficiază de paturi şi duşuri, au la dispoziţie bucătării pentru a-şi pregăti mâncarea şi pot pleca oricând doresc din centru şi pot chiar munci dacă reuşesc să obţină documentele necesare.
Ce se întâmplă cu solicitanţii de azil?
Procedurile pentru a primi azil în România nu sunt deloc uşoare. Sunt o serie de paşi care trebuie urmaţi întocmai, iar eliberarea şi întocmirea documentelor poate dura mai mulţi ani.
Persoanele intrate pe teritoriul țării noastre au dreptul, potrivit Convenției de la Geneva, să depună o cerere de azil. În România, autoritățile competente pentru preluarea acestor cereri de azil sunt: Poliția de Frontieră, Poliția Română și Inspectoratul General pentru Imigrări. De asemenea, se mai pot depune cereri și în penitenciar. Dar autoritatea responsabilă de procesarea acestor cereri de azil este Inspectoratul General pentru Imigrări.
Avem în total 900 de locuri de cazare – 900 de locuri care, pe o perioadă de aflux masiv de imigranți sau anumite crize în domeniu, pot fi suplimentate.
Atunci când o persoană vine și solicită protecția statului român pe teritoriul țării noastre, pentru că o solicitare de azil este posibilă numai pe teritoriul național, depune această cerere de azil. Urmează procesul de înregistrare și verificare a persoanei respective din punct de vedere al siguranței și ordinii publice. După procesul de înregistrare, persoana, în funcție de nevoile individuale, poate fi cazată într-unul din cele șase centre regionale. Dacă persoana nu solicită acest lucru și se poate întreține singură pe teritoriul național, ea este liberă să își aleagă locul de domiciliu atât timp cât face dovada acestuia printr-un mijloc legal, de exemplu un contract de chirie sau un contract de comodat. I se eliberează un document temporar de identitate, urmând ca în perioada imediat următoare să fie efectuat un interviu preliminar pentru a clarifica anumite date și informații în ceea ce privește sosirea în România și pentru a stabili dacă până în momentul sosirii în România a mai tranzitat alte state ale Uniunii Europene.
După efectuarea interviului preliminar, persoana respectivă este programată la interviul pe fond – interviu desfășurat în toate cele șase centre regionale de către ofițeri de decizie. Așa sunt denumiți ei, ofițeri de decizie și interviu – ofițeri cu o pregătire juridică obligatorie, ofițeri cu experiență în domeniu și pregătire amplă care, cu sprijinul unui interpret, efectuează interviul cu persoana respectivă. În timpul interviului, solicitantul de azil are posibilitatea de a-și expune motivele pentru care dorește și solicită protecția statului român.
Atunci când o persoană primește o decizie negativă, de respingere a acordării unei forme de protecție, are dreptul să facă o plângere în față instanțelor judecătorești și are dreptul la cel puțin două căi de atac. Pe toată perioada desfășurării procedurii, solicitantul de azil beneficiază de asistență conform legislației în vigoare. Fie are asigurată cazare și asistență în unul din cele șase centre regionale, fie persoana domiciliază în oraș, în afara centrelor. Procedura continuă până la emiterea unei decizii definitive și irevocabile de către instanțe. După această decizie definitivă și irevocabilă a instanței, dacă răspunsul este negativ, persoana are obligația de a părăsi teritoriul național, într-un termen de 14 zile, de a se repatria voluntar. Dacă nu respectă acest termen, ea va fi returnată forțat de angajaţii Direcției pentru Migrație/Inspectoratul General pentru Imigrări. Dacă decizia este pozitivă, persoana obține o formă de protecție, fie statut de refugiat, fie protecție subsidiară, și are posibilitatea de a solicita statului român includerea în programul de integrare.
Anul acesta, în Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă de la Timişoara au ajuns deja 200 de migranţi, capacitatea centrului fiind atinsă. În 2015 au fost cazaţi o sută de imigranţi, iar în 2014, numărul acestora a fost de 274, în 2013 – când s-a înregistrat un vârf – numărul lor a fost de 396, în 2012 – 135, în 2011 – 241, iar în 2010 – 139.
Toate persoanele cazate la Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă de la Timişoara au intrat în România legal. Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă de la Timişoara, din cadrul Centrului Regional de Cazare şi Proceduri Timişoara, funcţionează în baza unui Acord semnat în 8 mai 2008, între Guvernul României, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM). Un acord care vizează evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie internaţională şi relocarea ulterioară a acestora. Centrul de la Timişoara vizează acordarea de sprijin celor mai vulnerabile categorii de refugiaţi din lume.
Timisoara este plina de refugiati, mai ales in centru, in zilele cu soare, auzi vorbindu-se mai mult un fel de araba decat romana. Sunt si multi negri printre ei, desi cei mai multi au aspect de arab sau indian si destul de multe femei cu baticuri musulmane. Se vede ca nu ii returneaza in Serbia, asa cum spun, si nici nu pleaca mai departe in Occident, pentru ca sunt tot mai multi pe zi ce trece.