Economia României, în ultimele trei decenii, a parcurs un traseu sinusoidal. A avut urcușuri și coborâșuri — momente de avânt, chiar invidiate de partenerii occidentali, dar și perioade de declin. Intervalul de progres accelerat nu a fost prea mare. Nici nu a vizat ansamblul de aspecte ce definesc o economie sănătoasă.
Inflația, ce părea, la un moment dat, sub control, a luat-o însă razna, odată cu puseurile similare de pe plan mondial. Nu este de mirare că în ultimii ani flagelul inflației a ajuns din nou să fie măsurat cu două cifre, ca la începutul anilor ’90.
În acest context destul de tulbure, ce se suprapune și peste regresul economic determinat de restricțiile medicale, care au influențat negativ, timp de doi ani, mersul normal al lucrurilor, a venit, ca o soluție salvatoare, un plan la nivel național ce promitea că va rezolva multe probleme din domeniul investițiilor.
E prea bine cunoscut faptul că românii nu duc lipsă de imaginație și de planuri care mai de care mai „interesante”. Sigur că există și o minusculă problemă în această pricepere a noastră. Și se știe de mult timp că sincronizarea „planului de acasă cu cel din târg” e destul de complicată, dacă nu imposibilă, pe plaiurile mioritice.
Planul a primit un nume pompos și plin de promisiuni frumoase pe hârtie. El se numește nici mai mult, nici mai puțin decât Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Nici măcar pentru cei ce diriguiesc administrația țării nu este prea clar ce e cu această „reziliență” și cu ce se mănâncă ea.
Documentele ce justifică acest PNRR enunță cât se poate de explicit următoarele:
„Planul Național de Redresare și Reziliență al României (PNRR) este conceput așa încât să asigure un echilibru optim între prioritățile Uniunii Europene și necesitățile de dezvoltare ale României, în contextul recuperării după criza COVID-19, care a afectat semnificativ țara, așa cum a afectat întreaga Uniune Europeană și întreaga lume.
Obiectivul general al PNRR al României este corelat în mod direct cu Obiectivul general al MRR3, așa cum este inclus în Regulamentul 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului, din 12 februarie 2021, art. 4”.
Și se mai adaugă, la cele enunțate: „Astfel, obiectivul general al PNRR al României este dezvoltarea României prin realizarea unor programe și proiecte esențiale, care să sprijine reziliența, nivelul de pregătire pentru situații de criză, capacitatea de adaptare și potențialul de creștere, prin reforme majore și investiții-cheie cu fonduri din Mecanismul de Redresare și Reziliență”.
Se pare că partenerii noștri europeni au început să ia în serios finanțările către țara noastră. Comisia Europeană a transferat României 1,8 miliarde de euro, sub formă de prefinanțare, echivalentul a 13% din totalul de granturi alocate țării noastre în cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență.
E absolut înălțător faptul că cei de la putere se gândesc la echilibru, dezvoltare și la… alte cuvinte frumoase. Dar e bine să dezbrăcăm de ambalajul lucitor intențiile declarate și să vedem ce aduce bun acest plan unui județ ca al nostru.
Fără îndoială că PNRR are părți bune. În baza acestuia, se pot face previziuni pentru perioade mai lungi, se alocă fonduri necesare pentru diverse lucrări de maxim interes cetățenesc. Se încep lucrări în așteptarea banilor promiși. Doar că… există o mare problemă: de cele mai multe ori, acești bani rămân doar promiși, iar, de venit, nu prea vin. Sau, dacă apar, o fac cu țârâita. Poate că o mare vină o are și administrația de la niveluri mai joase decât centrul — cea județeană sau locală. Poate că liderii noștri locali nu sunt atât de persuasivi cât ar trebui, poate că nu bat prea tare cu pumnul în masă sau poate că pur și simplu cad victime manevrelor politicianiste ce împart lumea în „ai lor și ai noștri”. Și poate nu se știe ce promisiune nerespectată din campania electorală face ca, din pix, să se deturneze niște fonduri.
Dar se mai întâmplă și minuni. Recent, edilii timișoreni anunțau, plini de mândrie, că au obținut o finanțare PNRR de 14 milioane de lei pentru construirea unei creșe de 70 de locuri în zona Bucovina. E bine. Dar hai să ne uităm la cifre! Sunt doar 14 milioane de lei, adică puțin față de nevoile unui municipiul de anvergura Timișoarei. Și este doar o singură „creșă medie”, de 70 de locuri, și nu o mare investiție, cum ar fi un spital de oncologie, atât de necesar, ca să nu mai vorbim de un complex de sănătate care să înlocuiască vechile „Clinici Noi”. Iar planul prevede fonduri PNRR pentru perioada 2020–2026. Tradus, din nou, în cifre sunt doi ani irosiți, dacă ținem cont că ne aflăm deja în a doua parte a anului 2022.
Cu un an în urmă, fostul ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, vizita orașul nostru și promitea multe.
„… Am primit de la Primăria Timișoara multe idei legate de transportul verde și este exact ceea ce așteptam. Transportul electric este viitorul, că vorbim de tramvaie, de căi ferate, de mașini electrice. PNRR are investiții semnificative în toate aceste direcții și m-aș bucura ca Timișoara, care pe vremuri a fost unul dintre printre primele orașe din Europa care a mers pe această direcție, să fie printre primele orașe din România care să aibă cea mai mare parte a transportului verde”, spunea ministrul atunci.
Tot el a explicat că, în baza PNRR, Timișoara mai are spre finanțare și Traseul Revoluției, despre care ministrul Cristian Ghinea a spus că și-ar dori să revină să îl inaugureze; dar și noua maternitate, linii de tramvai reabilitate și alte proiecte, precum EuroVelo.
Rugăm cititorii să ne spună câte din aceste proiecte sunt azi „în teren”. Se lucrează la unele, dar nimic nu este finalizat.
Unul din cele mai ambițioase proiecte ce-ar trebui să se desfășoare sub auspiciile fondurilor PNRR este calea ferată dintre Caransebeș și Arad, care va aduce un spor de civilizație și județului nostru. În acest caz, e vorba de o sumă cu adevărat importantă — 8,77 miliarde lei. Contractul va asigura banii pentru modernizarea celor 162 de km ai liniei de cale ferată Caransebeş – Timişoara – Arad. În explicațiile oferite de ministrul Sorin Grindeanu apar niște cifre și niște parametri. Dacă se va realiza (și aici tot românul pățit este îndreptățit să fie sceptic), această cale ferată ne va apropia de standardele moderne de circulație. Însă același român, cu o memorie cât de cât bună, poate spune că astfel de promisiuni a mai auzit de la cel puțin zece miniștri de resort, care au ocupat fotoliul nr. 1 al Transporturilor la București.
Actualul ministru Cseke Attila, de la Dezvoltare, anunță noi succese în implementarea marelui PNRR (că doar e scris cu majuscule), printre care ceva ce vizează și o localitate din Timiș: elaborarea, în format digital, a documentelor de amenajare a teritoriului și de planificare urbană — Plan Urbanistic General (PUG) și Plan de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD) pentru orașul Ciacova (jud. Timiș) — 931.424,07 lei. Adică o sumă (nu prea mare), ce se termină cu șapte bani în final și care doar elaborează niște planuri digitale. Asta e ceva firesc în toată lumea — ca planurile urbanistice să fie electronice, și nu cu creionul, pe hârtie, ca în secolul al XVIII-lea.
În acest caz, Ciacova stă, cu mândrie, alături de localitățile Vlad Țepeș (Călărași), Râșnov (Brașov), Iaslovăț (jud. Suceava) și Cornu Luncii (jud. Suceava) și are și cea mai mare sumă alocată. Cu alte cuvinte, are cel mai mult din aproape nimic.
Iar exemplele de acest fel pot continua la infinit. PNRR se dovedește a fi un colos cu picioare de lut. E darnic în promisiuni, dar până la finalizarea investițiilor mai e mult.
Conducerea județului încearcă să însumeze cererile venite de la diferite entități. Dacă acestea se vor aproba, ar urma să avem următoarele proiecte în finanțare:
— spitalul CFR Timișoara;
— reabilitarea unor case tradiționale la Situl rural „Satul Charlottenburg”;
— secțiile ATI pentru nou-născuți;
— cabinetele medicilor de familie;
— troleibuze moderne;
— finanțări în educație.
Despre PNRR, șeful delegației române PSD din Parlamentul European, Dan Nica, credea, în urmă cu un an, că: „Partidele de pe locul doi în alegerile din 2020, PNL și USR, au negociat în secret un PNRR… Populația a fost lăsată descoperită în plină iarnă, fără nicio strategie concretă în fața unor angajamente care arată, din nou, o neconcordanță absolut inconștientă, chiar criminală, între nevoile urgente ale românilor și planurile guvernanților. Înțeleg acum rațiunea cinică de a ține la secret PNRR”.
Dacă și în această iarnă situația va fi identică, înseamnă că nu s-a învățat nimic din lecțiile trecutului apropiat.
