Banatul, așa cum este cunoscut în ziua de astăzi, a trecut de-a lungul timpului prin multe convulsii, schimbări de formă, structură administrativă prin poziția sa la o răscruce de imperii. Stăpânii s-au tot schimbat. Unii au venit alții au plecat. Soarta imperiilor este, de când lumea, de a crește și a descrește așa cum a observat și învățatul Dimitrie Cantemir când se referea la otomani.
Banatul de azi este doar stratul de sus vizibil din cele mai multe ce se suprapun în felii de varii forme și grosimi istorice. Există și unul mult mai profund, dar din păcate puțin cunoscut. La acest Banat invizibil ne vom raporta în rândurile următoare.
O listă întreagă de locuri dacă sunt citite cuiva de azi (chiar om umblat ce-și cunoaște provincia) ar putea suna ca de pe altă lume. Ar putea chiar întreba de unde vin acele denumiri ce sună ca cele coborâte din legende.
Provincia noastră mai păstrează destul de slab în memoria colectivă localități ce nu mai există.
Aceste așezări dispărute din Banat se pot împărți în mai multe categorii. Unele dispărute definitiv ce nu le va mai vedea nimeni. Dar sunt și din cele ce sunt aici sub ochii noștri, dar cu alt nume sau sub altă formă administrativă.
Cel mai reprezentativ caz din localitățile devenite fantomă este fără îndoială celebra insula Ada Kaleh. A fost bucata noastră de orient exotic ce a dispărut odată cu amplele lucrări hidro ce au dus la apariția lacului de acumulare Porțile de Fier. Dacă măsura a fost potrivită, sau nu, o vor stabili cei ce vor scrie istoria după multe secole. Dar alături de mult cunoscuta insulă au mai avut aceiași soartă și Coramnic, Jupalnic, Ogradena Nouă și cea Veche ori Tufari. Toate se află acum sub apele Dunării la mulți metri. Cine trece pe lângă șantierul naval Orșova cu greu ar putea, privind apa, să creadă că acolo în adâncuri s-a aflat un sat de veche tradiție. Numele încă îl mai pomenesc unii localnici în vârstă. Odată cu plecarea lor cine va mai vorbi de Tufari?
Se mai cunoaște măcar locul unde se aflau insulele Poreci? Sau ce însemnătate au avut pentru istoria și cultura Banatului dar și a Serbiei. Insulele Poreci au fost două insule situate în Clisura Dunării, la mică distanță în aval de fosta cataractă Greabăn, în dreptul localității Svinița. Insulele de asemenea au dispărut în 1970, pentru construcția hidrocentralei. Pe cea mai mare dintre insule erau ruinele unei cetăți și ale unei biserici, precum și ale localității Poreci, distrusă de turci în 1831. Populația din localitate a fost strămutată după 1831 în orășelul Doni Milanovaț pe malul sudic. Măcar pentru faptul că aici a venit pe lume temutul haiduc Baba Novac ce a luptat o viață împotriva expansiunii otomane și tot ar trebui pomenite acele locuri. Dacă la Cluj, acolo unde a murit eroic bătrânul căpitan de oști, în anul 1936 a fost ridicată o troiță iar acum se află și o statuie simbolică la fel și la noi în Banat pe malul fluviului s-ar cuveni pomenit, măcar cu o placă memorială luptătorul.
O altă parte de localități există în continuare pe vechile lor amplasamente. Dar voit sau din prostie numele lor a fost de atâtea ori schimbat încât cele noi nu mai spun nimic celor ce vin din urmă. Dacă mai întrebi pe cineva azi de satul Merțișoara va cădea pe gânduri, dar nu va fi edificat decât cu greu. Pe vremea primei colonizări habsburgice a primit numele după celebrul general comandant al Banatului Claudius Florimund de Mercy cel ce va guverna locurile după decretul imperial din 15 aprilie 1718.
Localitatea s-a numit Mercydorf ori Mercyfalva în germană și în maghiară. Deci la fel de normală ar fi fost și denumirea în română (Merțișoara) ce s-a folosit în perioada interbelică. Acum este simplu și banal Carani ceea ce înseamnă nimic. Aceste „botezuri” de ocazie, mai cu seamă după al doilea război mondial au dus la o bulversare și la stingerea unor tradiții legate de acele nume vechi. Lista este extrem de lungă.
Am mai putea pomeni de la fel de ciudatul caz al localității de la margine de județ (actual) numit Dudeștii Vechi (!?) numele cu rezonanțe de periferie bucureșteană nu înseamnă nimic pe aici pe la noi.
Numele anterior a fost bun pentru toată lumea de toate etniile timp de secole. Brusc pudibonderia comuniștilor veniți la putere a considerat că nu se mai poate în noile condiții pronunța așa ceva: Beșenova Veche, Beșenova-Mare, Bejenari sau Beșinova. Bulgarii i-au spus simplu Stár Bišnov sau Star Beshenov (în germană Altbeschenowa; în maghiară Óbesenyő). Totul spre confuzia generală a celor ce cred că este vorba de Dudeștii Noi. Nici măcar nu sunt localități învecinate, aflându-se la zeci de kilometri distanță. Pentru lămurirea celor ce cred că este ceva de ocară acest nume le reamintim că numele vine de la un neam migrator ce a trăit și pe aceste meleaguri. Este vorba de vechii pecenegi. Dacă neamul lor s-a stins în timp fiind asimilați măcar numele localității nu deranja pe nimeni. Așa încă un toponim cu rădăcini istorice este șters pentru a fi înlocuit de un mare fâs!.
Rovinița Mică (în germană Kleinomor, în maghiară Kisomor) este un sat în comuna Denta. A fost înființată în 1895. Numele său original a fost Omoru Mic însă a fost schimbat pe cale administrativă deoarece era considerat inestetic. Adică nu se face ca harnica și cinstita clasă muncitoare să audă de astfel de grozăvii ce nu fac cinste noii orânduiri. Cum adică „Omor”? Și mai este și unul Mic, adică unul fără mari consecințe juridice?
La marginea de sud vest a județului în apropiere de frontiera cu vecinii sârbi se află comuna Livezile. De parcă nu ar destule livezi și localități cu acest nume în toată țara. Oficial numele este atribui cam prin anul 1986. Până atunci locuitorii au putut trăi bine fără mari apăsări cu numele vechi ce nu se știe pe cine a deranjat Tolvădia (Tolvăgia în dialect). La fel se numea și în limbile germană: Tolwad, Tolwadin, Tholweid și maghiară Tolvád. Aici ciudățenia este și mai mare. Numele este extrem de vechi fiind consemnat mult înaintea ocupației otomane. În anii 1332-1337 – apar primele mențiuni documentare ale așezării sub numele Tewvid, Taluod și Tolnnyd. Deci variațiunile pe același nume au o vechime considerabilă de circa șapte secole.
La câțiva kilometri distanță furia de a schimba nume de localități a lovit din nou. Satul Ciavoș era cunoscut de oricine indiferent de limba vorbită. În germană Tschawosch, Lichtenwald, maghiară Csávos. Nu se poate un astfel de nume a decretat plin de sine vreun nimeni ce avea puterea vremelnic. Hai să-i spunem „Grăniceri” că tot este un pichet de militari de păzesc frontiera pe aici pe aproape. A fost singurul argument adus de mai marii vremii. Și așa a rămas definitiv! Noroc că de sediul de comună (Giera) nu s-au legat. Ce e drept suna cam nemțește numele, asemenea unui oraș german. Dar Gera cea germană fiind în est adică în lagărul socialist nu era nimic subversiv. Dacă ar fi fost în Germania Federală precis și comuna timișeană urma să primească alt nume.
Mai la sud în actualul județ Caraș-Severin unde satul Cacova a avut acest nume în toate limbile vorbite în acele locuri. Localitatea este cunoscută în limba maghiară sub denumirile de: Kákófalva, Nagykákova, Kákova, iar în germană sub denumirile Gross-Kakowa, Kakowa. Un extrem de zelos activist de partid a cărui ascuțime de minte era asemenea zelului depus pentru ștergerea de denumiri a venit în anul 1965 cu noul nume de „Grădinarii”. Abia în anul 1968 cineva s-a prins că sună ca dracu și este o literă „i” în plus în denumire. Se scurtează numele și devine „Grădinari”.
Pe malul Dunării în aval de Moldova Nouă se află o localitate cu nume de rezonanță italiană. Acolo este unul din rarele cazuri în care cetățenii au reușit să impune din nou vechiul nume al așezării.
Locul este atestată în timpul Pașalâcului de Timișoara sub numele Alibeg. Numele actual al comunei provine de la cel al contelui Johann Baptist Coronini-Cronberg, președintele administrației imperiale a voivodatului Serbiei și a Banatului Timișan între 1849-1859. Fortificația medievală (Cetatea Ladislau) a fost ridicată de împăratul Sigismund de Luxemburg și pusă sub patronajul sfântului Ladislau. Ulterior a fost încredințată cavalerilor teutoni. În anul 1433 comandantul cetății era Eberhard Sasul (Eberhard Sax). Cetatea a fost distrusă după 1526. Ruinele pot fi văzute din Moldova Veche. Coronini cel ce administra Banatul a împrumutat numele său de familie satului. Orânduirea comunistă și aici a intervenit. Și au spus locului Pescari. Adică simplu și anost. Dacă era lângă apă trebuie să se numească astfel. După 1990 populația a reușit să influențeze autoritățile să revină la numele contelui administrator.
Satele dispărute ale Banatului invizibil sunt foarte multe. Aici au fost aduse în discuție doar câteva din cele mai sonore aberații de modificare a trecutului.
Dar la fel de mare vină o are și fostul CFR (sau cum se mai numește acum compania ce a rezultat din vechiul colos). Din motive doar de ei știute, dar destul de infantile cei de la căile ferate au avut o la fel de sălbatică campanie de schimbare a denumirilor de gări. Călătorul venit de aiurea nu poate pricepe deloc de ce în țara noastră gara se numește altfel decât localitatea din apropiere.
Cel mai la îndemână caz este cel al comunei Șag de la sud de Timișoara. Toată lumea cunoaște localitatea de pe malul Timișului măcar de la plajele simple ce permit omului fără posibilități să se creadă pe malul mării. Dacă mergi la casieria gării și ceri un bilet la Șag imposibil ca amploiatul de servici să nu te întrebe cu un aer superior de parcă ar deține adevărul absolut „ Adică la Timișeni?”. De parcă ar exista o astfel de localitate în județul nostru. Din marea grijă pentru călător pentru a nu face confuzii între Șag (jud. Timiș) și Șagu (jud. Arad) au schimbat numele în mult mai tembelul Timișeni. Sună ca pentru cei cu probleme mintale ce nu deosebesc mărul de pară!
Caraghioslâcul merge și mai departe în cazul localității Becicherecul Mic. Aici imaginația ceferistică a dat pe dinafară! În gară se vede o tablă scofâlcită de vreme unde cu greu se distinge că ai fi ajuns la „Pescărețu Mic”.
Aici nici o noimă de om cu judecată nu mai stă în picioare. Un ciudat din conducerea chefereului a denumit așa gara pentru a nu se confunda cu localitatea Becicherecul Mare (sic!). O gogomănie mai mare nu se poate închipui. Becicherecul Mare se află în altă țară și de multe decenii se numește cu totul altfel. Dar unde nu se cere multă carte se pot întâmpla stupizenii și mai mari. Lista este aproape infinită. Vom mai vorbi despre acest subiect că este prea interesant pentru a nu fi cunoscut și de tinerele generații.
