Ţara vecină de la sud-vest , dar şi minoritatea sârbă din Banat sărbatoreşte la 15 februarie Ziua Serbiei. Semnificaţia acestei zile este dublă. În primul rând se aduce aminte de prima răscoală, devenită apoi o reală revoluţie a poporului sârb împotriva dominaţiei turce.
Sub conducerea lui George Petrovic-Karageorge între anii 1804-1813 a fost o adevărată trezire a naţie sârbe după trei veacuri de conducere otomană. Dar ziua aduce în memoria celor tineri şi prima constituţie sârbă de la 1835. Pentru acei ani era o construcţie legislativă de cea mai actuală modernitate, devansând multe state ce azi se cred avansate.
La Timişoara a avut loc o sărbătoare mai inedită. Cu două zile mai devreme, la Mall s-a ţinut un atelier de creaţie populară unde, pe viu, toţi cei interesaţi au putut să vadă cum se lucrează artizanatul autentic.
Un grup de doamne au venit din Voivodina să aducă câte ceva din tradiţiile lor strămoşeşti. Este vorba de „bunicuţele din Uzdin” care au arătat cu mare bucurie ce ştiu să facă. Şi ştiu multe. Cos minunate ştergare, feţe de masă, tricotează şosete de lână sau ţes covoare în incredibile culori. Se folosesc cât mai mult tehnicile şi materialele din vechime, chiar dacă se găsesc tot mai greu în lumea asta a plasticului atotputernic. Nici nu e mirare ştiind că la Uzdin, în districtul Banatului de Sud, există o puternică aşezare de conaţionali ce păstrează încă vii spiritul şi obiceiurile româneşti.
Tot cu acest prilej, bardul muzicii populare bănăţene Pera Todorovici, acompaniat de formaţia de tamburaşi condusă de Toma Giurici, a susţinut, la demisolul mallului, un recital de muzică tradițională românescă si sârbească. Aşa cum se obişnuieste cam la toate ocaziile festive, sârbii cântă. O fac cu satisfacţia de a-şi bucura comunitatea şi prietenii. Au fost piese de toate facturile: de petrecere sau mai de jale. Important e să fie cât mai autentice, fără zorzone moderniste.
