Compozitorul și pianistul Béla Viktor János Bartók s-a născut la 25 martie 1881, la Sânnicolau Mare, pe atunci în Austro-Ungaria.
Este considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului 20.
Prin colecția sa și studiul analitic al muzicii populare, Béla Bartók a fost unul dintre fondatorii muzicologiei comparative, care mai târziu a devenit etnomuzicologie.

La 11 ani, a dat primul concert în Pressburg (astăzi Bratislava, Slovacia), unde s-au mutat după moartea subită a tatălui, în 1888.
Descendent al unei familii de dascăli din Sânnicolau Mare, tatăl fiind directorul Şcolii Agricole, iar mama, Paula, de origine germană – învăţătoare, de la care a și primit primele lecții de pian.
Crescut ca romano-catolic, Bartók a devenit un ateu.
Mai târziu a fost atras și convertit în mod public la credința unitariană în 1916.
În 1919, a intrat în conflict cu noul guvern sovietic al Ungariei și a ajuns pe lista neagră.
Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical.
În 1940, a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă Columbia University și ca profesor de muzică în New York.
A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945, în New York.

Începând cu 1905, Béla Bartók a studiat tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani.
În colaborare cu prietenul și compozitorul Zoltán Kodály, a călătorit și a realizat o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.
Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca „Microcosmos” (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă.
Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului, spune Wikipedia.
Ca pianist, între anii 1922-1936, a susţinut peste 40 de concerte, în oraşe din Banat, Transilvania şi în Bucureşti.