Eftimie Murgu a murit la 12 mai 1870 (30 aprilie pe stil vechi), la Budapesta.

Jurist, profesor de filosofie,, om politic, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), avocat în Budapesta, Eftimie Murgu a venit pe lume la 28 decembrie 1805, ca fiu al lui Samu Murgu, ofițer în armata imperială și Cumbria Murgu, născută Pungilă, în casa cu numărul 84 din Rudăria, județul Caraș-Severin.

În 1830, a terminat facultatea de drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca în 1834 să obțină titlul de doctor al Universității din Pesta, specialitatea – drept universal.
Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca și slavona.

Marea Adunare Națională de la Lugoj din 15 iunie 1848, al cărei președinte a fost propus, a cerut, printre altele, următoarele:
# înființarea unei armate populare române prin înarmarea poporului,
# organizarea Banatului ca un căpitanat general al Banatului,
# numirea lui Eftimie Murgu căpitan general al Banatului,
# recunoașterea limbii române ca limbă oficială în tot Banatul,
# independența Bisericii Române din Banat.

În anul următor revoluției, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor, la 13 aprilie, cât și noua lege a naționalităților care cuprindea obținerea unor drepturi minimale pentru români, precum și reorganizarea unei legiuni române (28 iulie).
Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august și condamnat la moarte pentru „înaltă trădare față de monarhia habsburgică”.
Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia.
După ce iese din închisoare mai candidează o dată pentru funcția de deputat în Dietă și în 1861 este ales deputat de circumscripția electorală din Moravița.

Moare la Buda, în 1870, fiind înmormântat în cimitirul Kerepesy din Budapesta.
În 1932, osemintele au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj.(sursa: Wikipedia)