George Galeczki a fost, fără îndoială, o personalitate a Lu­gojului mult mai puţin cu­noscută acasă decât peste ho­tare. Reputat cercetător în do­meniul fizicii, George Ga­leczki a fost laureat al Pre­miu­­lui Fundaţiei Michael Lan­dau (Tel-Aviv, 1979). A fost membru al Societăţii Ger­mane de Fizică şi al So­cietăţii Europene de Fizică.

Lucrarea sa cea mai faimoasă a fost ”Requiem to the Special Relativity”, scrisă îm­preu­nă cu un alt om de ştiinţă, Peter Marquardt, şi publicată în 1997. Lucrarea a stârnit sen­zaţie în lumea ştiinţifică internaţională prin subiectul abordat. Aşa cum spune şi titlul, volumul lui Galeczki este un ”recviem” la adresa teo­riei relativităţii a marelui Einstein.

Faimoasa formulă a lui Albert Einstein, e=mc2, este pusă la încercare şi din perspectiva cercetătorului lugojean, nu trece acest test.

Promoţia sa se reuneşte la Lugoj, cu ocazia a 55 de ani de la absolvirea liceului

Desigur, nu vom dezvolta această controversă, pentru că a contesta teoria rela­ti­vi­tă­ţii, pe care se bazează tot e­dificiul fizicii modene, este un demers care necesită o ba­ză ştiinţifică foarte solidă în domeniu. Pe de altă parte, considerăm că ar fi nedrept ca George Galeczki să fie cu­noscut doar ca şi ”contesta­tarul lui Einstein”.

Fiu al Lu­go­jului, el a fost un savant de seamă, care trebuie preţuit.

George Galeczki s-a năsut în Lugoj, la 12 decembrie 1945. A fost fiul lui Emerich şi al lui Edith (născută Klein). Ca şi alţi oameni de seamă ai Lugojului, a urmat cursu­ri­le Liceului ”Coriolan Bre­di­ceanu”. I-a avut ca şi colegi pe Nelu Velicescu şi Bujor Bol­dea, iar ca profesori, pe Ro­man, la limba română, Wald­mann, la matematică, Matei, la fizică, doamna Borbil, la chimie şi doamna Ivanenco, la limba rusă. A terminat liceul acum 55 de ani, în 1963.

Promoţia sa se va reuni în 26 mai pentru a celebra aniversarea, dar din păcate Galetzki, care a murit la 20 aprilie 2016, nu mai poate fi prezent.

Talentul pentru ştiinţe, moştenit de la tatăl său, mecanic şef la ”Textila” Lugoj

Pasiunea pentru fizică a moştenit-o de la tatăl său. Inginerul Imre Emerich Ga­letzki a lucrat la Întreprin­de­rea Textilă din Lugoj, ca me­canic şef. I-a succedat în funcţie Bujor Boldea, fratele primarului Francisc Boldea. Bujor Boldea s-a stabilit în SUA la Knoxville, Tennesee în anul 1991. Domnia sa ne-a împărtăşit o amintire in­te­re­santă despre tatăl fizicianului Galeczki: ”Întreprinderea Textila Lugoj avea o centrală electrică. În anul 1936, când s-a recepţionat Turbina Lang, domnul Galeczki senior avea la dispoziţie un laborator rudimentar. Acolo se puteau măsura doar temperatura şi presiunea apei. Laboratorul permitea doar o analiză foarte sumară a apei, doar testul de duritate, plus tensiunea curentului la bornele generatorului. Cu matematica pe care o cunoştea, inginerul Emerich Galetzki a îmbunătăţit mult performanţa laboratorului, care putea stabili cu precizie dacă turbina este sau nu în parametri”, spune Bujor Bol­dea, care a găsit caiete întregi, cu zeci şi zeci de pagini de calcule matematice, făcute de inginerul lugojean şi care azi ar fi catalogate drept inovaţii.

Profesor de renume la Haifa, în Israel şi la Koln, în Germania

În 1968, lugojeanul George Galetzki a absolvit Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti. Soseşte în Israel, în 1972, unde devine Master of Science la Universitatea Technion din Haifa, în 1975.

Technion este un institut tehnic de mare prestigiu din Israel, comparabil cu corespondentul său american, MIT – Massachusetts Institute of Technology. Aici, Galetzki devine doctor în ştiinţe în anul 1980.

La Technion, ajunge până la gradul de senior research physicist, între anii 1984-1988. Din 1988 se stabileşte în Germania. Este visiting scientist la Universitatea din Koln, în perioada 1988-1994. Din 1995, este preşedinte al Societăţii pentru Dezvoltarea Fizicii.

În această calitate, a contribuit la numeroase lucrări publicate în jurnale de profil, pe teme de magnetism, semiconductori, fizica razelor infraroşii şi fundamentele fizicii. A fost deschizător de drumuri în ceea ce el a numit ”fizica mi­cro­particulelor”.

Aceasta a devenit în zilele noastre domeniul fizicii numit nanotehnologie. Din păcate, ritmul cercetărilor sale a fost atenuat de unele probleme de sănătate survenite în 2002.

George Galetzki, o ”enciclopedie vie”

George Galeczki s-a căsătorit cu Gabriela Lucaci, la 20 septembrie 1969 şi au o fată şi un băiat, Tamar şi David. A avut preocuări vaste, era pasionat de istoria religiilor şi de muzică. Cei care l-au cunoscut spun că era ”o enciclopedie vie”. A fost un om de ştiinţă dotat cu ima­gi­n­­aţie şi creativitate, multi-talentat.

Stăpânea la perfecţie şase limbi: româna, maghiara, germana, franceza, engleza şi, bineînţeles, limba ebraică. I-au plăcut mereu provocările, sesiunile de brainstorming la care îşi invita adesea stu­den­ţii, din dorinţa de a avea o gândire inovatoare, ieşită din tipare.

În legătură cu disputa asupra Teoriei Relativităţii, căreia i-a găsit ”călcâiul lui Ahile”, fizicianul Peter Marquardt din Koln scria: ”pentru George Galetzki, corectitu­dinea ştiinţifică însemna mai mult decât politeţea formală. Stilul său de a purta dezbateri era unul viu şi nu întotdeauna discuţiile erau pe ton diplomatic. A fost un om de ştiinţă cu inimă mare, dotat cu un entuziasm molipsitor.

Avea o onestitate care rănea uneori şi un curaj de care fizica mainstream are atâta mare nevoie”.

Sursă: redesteptarea.ro