Ca în fiecare vară, de mai mulți ani deja, Maglavitul e la Băile Tușnad, unde lumea vine, cu mic, cu mare, să asculte predicțiile Marelui Învățat. Anul acesta s-au înscris peste 7.000 de curioși. „Traduce pe înțelesul nostru ce se întâmplă în lume, ca să înțelegem. E un lider adevărat, are viziune și poate să prevadă ce se va întâmpla”, a declarat o doamnă intervievată de HotNews.ro după încheierea discursului rostit de premierul Viktor Orbán în cadrul primitor al Școlii de Vară de la Tușnad. Conform presei, numeroși oaspeți din Ungaria sau chiar din Statele Unite au venit pe plaiurile transilvane să ia povață. Din perspectiva socializării sau chiar a texturii comunității maghiare, totul e lăudabil. Odată ce intrăm în sfera culturii politice, discursurile acestea de la Tușnad ridică multe semne de întrebare. Înainte de toate, dacă ceea ce spune acolo premierul Orbán e preluat drept literă de lege, atunci nu e deloc de mirare că FIDESZ e încă la putere după atâția ani și nu pare să aibă un rival capabil să-l înlocuiască prin alegeri democratice. Pentru noi, românii, este o temă de gândire având în vedere că, în urmă cu doar câteva decenii, priveam cu jind spre societatea civilă maghiară care făcea primii pași spre tranziție și democratizare în timp ce noi ne pregăteam de realegerea tovarășului X la Congres.

Situația e mult mai bună

Sub acest motto al taberei, premierul a vorbit mai puțin despre situația internă — atinsă, în fugă, în partea a doua a discursului — cât a încercat să recite o mantra atent pregătită alături de învățătorii săi — sau preluată de la aceștia. Tot ceea ce spune este destul de coerent, ideile principale par că se leagă, iar vorbitorul se arată extrem de convins de toate cele pe care le aude ieșindu-i în recital. Mai ales pentru cei veniți să ia notițe, e înălțător, profetic și părintesc în același timp. Doar că, dincolo de gardurile ce au delimitat spațiul alocat școlii de vară, înțelesurile nu se mai potrivesc, iar coerența pare frântă de munții maiestuoși din apropiere. Situațiunea o fi „mai bună”, văzută din biroul premierului, dar cam atât. În esență, Ungaria ar fi mult mai bine poziționată pe plan global decât întreaga „Europă”, având parteneri atât între țările europene, cât și între marile stele emergente, precum China, Turcia, India sau Indonezia (exemplele sunt preluate din discurs!); în același timp, societatea a rămas una creștină, fără (???) imigranți și fără tendințe degradante occidentale.Cu demografia încă ar fi probleme, dar, ca un grijuliu tată de familie, premierul s-a gândit să mai taie impozitele familiilor cu copii, doar-doar va crește și acest indicator la nivelul cerut/dorit de piață spre a nu fi nevoie de forță de muncă străină. „Acum alegem”, cu alte cuvinte, doar cei ce vor să se integreze în „statul național creștin” maghiar vor fi bineveniți pe pământul strămoșesc. Primește gaz de la Federația Rusă și îl vinde compatrioților cu eticheta gaz ieftin, știind că puțini au ocazia sau chiar curiozitatea de a compara cu prețul vecinilor lor. E mult mai bine pentru Ungaria întrucât deține președinția rotativă a Consiliului UE, deoarece „în calitate de prim-ministru central-european, trebuie să conducă două matrici, a Ungariei și a UE, iar sistemul complicat de relații dintre cele două trebuie tradus constant. Aceasta este cea mai frumoasă parte a politicii în sens intelectual”, a spus premierul în finalul discursului de la Tușnad. O bună parte din certitudinea sa vine de peste Ocean, unde este convins că Donald Trump se va întoarce la Casa Albă și îl va considera aliat favorit. Deja s-au întâlnit de două ori anul acesta. Din câte a înțeles, odată reinstalat în Biroul Oval, Trump va cere taxe de protecție atât de la Europa cât și de la Taiwan — evident, în sume pe care acestea nu și le vor putea permite, iar astfel „eliberat” de obligațiile externe, președintele se va concentra pe consolidarea „statului național SUA”. Nu în ultimul rând, situația e mult mai bună pentru că liderul de la Budapesta a reușit să înlocuiască izolarea la care e supus în Europa cu o solidarizare de fațadă cu tot felul de lideri din afara Uniunii, care, eventual, îl curtează pentru a folosi Ungaria în proiectele lor comerciale cu UE. Iar de acum înainte, va fi tot mai bine pentru Ungaria pentru că liderul ei a sesizat, cu mult înaintea europenilor, faptul că ne așteaptă o schimbare radicală de paradigmă politică, așa cum se petrece doar o dată la 500 de ani. Concret, Asia va prelua puterea globală, fiind ajutată de demografie, tehnologie, capital și chiar înzestrare militară, Asia urmează a avea cele mai bune burse de valori, universități, companii sau centre de cercetare. Aceasta, în timp ce asistăm la decăderea totală a Europei. Cu toate că, geografic, Ungaria este în Europa, precauția și clarviziunea clasei politice o determină să structureze „Marea strategie”, document aflat deja în lucru, strategie care va plasa Ungaria pe harta marilor state-națiune ale lumii, aflată în relații de cooperare, de „conectivitate, în care nu ne lăsăm blocați în niciuna dintre economiile emergente ale lumii occidentale și estice, trebuie să fim prezenți în ambele, în plus, nu intrăm într-un război contra Estului, nici în blocaje tehnice și comerciale”. Oare de ce sună precum celebra „colaborare cu toate statele lumii”, expresie care ni se introducea în urechi de dimineața până seara acum câteva decenii?

Și ce-o fi greșit, în asta?

Vom spune, de la început, cu riscul de a supăra un segment consistent al intelighenției române: e fundamental greșită concepția lui Orbán despre statul-națiune. Este un amestec toxic de pașoptism cu disidențe din anii ’80 și cu influențe contemporane adunate din călătoriile lui recente: Moscova, Astana, Beijing, Minsk. Iar când un asemenea material sălășluiește în centrul Europei, parte a UE — din care spune clar că nu intenționează să iasă — și parte NATO — pe care o contestă cu fiecare silabă pronunțată — când asemenea nepotriviri tronează în văzul lumii, nu poate fi „mai bine”. Este rău de tot.

„Occidentul este irațional, în timp ce viziunea central-europeană asupra lumii se bazează pe conceptul de state-națiune. Occidentul crede că acestea nu mai există”, a spus Viktor Orbán. Cu siguranță, pentru mulți români și nu numai, liderul maghiar are dreptate. E cea mai simplistă abordare posibilă, bună pentru o majoritate lipsită de cea mai elementară cultură istorică și politică precum și pentru pretinșii intelectuali care nu mai au teme de perorație. Nimeni nu contestă identitatea culturală a vreunui popor (aici, în Europa). Nimeni nu pretinde că identitatea ar trebui modificată genetic, nici măcar schimbată precum hainele de corp. Dar statul-națiune nu are nicio legătură cu politica rațională sau irațională, după cum a face parte din numeroase structuri multinaționale și a dori să te afirmi ca entitate independentă, fără a avea și curajul de a te desprinde de bugetul și facilitățile acestor structuri, nu denotă niciun fel de atitudine rațională — ci doar una în sens cinic. E adevărat că statele central-europene și-au văzut conturul pe harta politică mult după cele din Occident: să comparăm doar nașterea statului francez cu cel slovac, de pildă! Pe de altă parte, atunci când s-a pus problema integrării europene, nu s-a cerut și menținerea tuturor prerogativelor statului național! Și aici vine Orbán cu precizarea că elitele și-au văzut de interesele lor, „aruncând țările într-un globalism fără minte”, care nu reprezintă populația. Să admitem (parțial, desigur, cu reținerile de rigoare) și așa ceva. Dar să aștepți fonduri de la Bruxelles susținând că nu trebuia să te regăsești în UE e deplin contradictoriu.

Mergem mai departe. „Statul-națiune are o bază biblică”, spune premierul maghiar. Nu ne amintim ca, în Biblie, să se vorbească despre națiunea maghiară sau despre cea italiană! E vorba despre neamuri, care nu sunt totuna cu națiunile contemporane decât în mințile fundamentaliștilor de dreapta! Nu existau, pe atunci, nici românii, nici cehii, nici suedezii! Și, oricum, neamurile biblice nu aveau state, nici nu urma să întemeieze așa ceva! Statul e tocmai opusul a ceea ce aveau de împlinit neamurile! Iar dovada (?) că Occidentul nu vrea să audă de statele națiune (? Ce-ar fi să-l întrebăm pe președintele Macron?) este aceea că „în timp ce sute de mii de creștini se ucid între ei în jumătatea de est a Europei, sute de mii de oameni care trăiesc în civilizații străine sunt lăsați să intre în părțile de vest ale continentului”. Să spunem răspicat, chiar și pentru cei care au fost la Tușnad! Statul e una, statul-națiune altceva, civilizația e al treilea lucru, iar creștinismul cu totul altceva. Dacă le amestecăm, nu putem ajunge decât în lagărele extremiștilor! Există state-națiune care nu sunt creștine — Japonia, de pildă —, există state cu populație creștină care nu sunt state-naționale, ci multinaționale — Elveția, să spunem. Migrația poate acționa împotriva tradițiilor naționale și/sau împotriva celor creștine.

Dar cele două nu se suprapun neapărat — cazul Braziliei, de exemplu! Însă cel mai hilar aspect vine din modul în care premierul maghiar „citește” declarațiile prietenului Trump: acelea de a crea statul național american! Dincolo de lozinci, fabulații și metafore, SUA nu a fost niciodată vreun stat național, dimpotrivă! Cei ce au părăsit Europa și au întemeiat SUA protestau tocmai împotriva necazurilor provocate de statele naționale pe care le părăsiseră. Din start, SUA a fost și a rămas un stat multinațional, multicultural, multietnic. La diversitatea culturală enormă care este acolo, un asemenea proiect nu poate veni decât dinspre tabere de sorginte fascistoidă! Și ne oprim aici. Deocamdată.

Un al doilea aspect schizoid prezent în discursul de anul acesta de la Tușnad privește, cum era de așteptat, Europa. Desigur, amestecul dintre Europa și Uniunea Europeană este premeditat și bine instrumentat, profitând și de nepriceperea celor din public. Aflăm astfel că Europa este, azi, un subaltern al… Partidului Democrat American, „urmând necondiționat politica de partid democratic a SUA chiar și cu prețul autodistrugerii, în timp ce sancțiunile introduse împotriva Rusiei dăunează intereselor europene fundamentale, ridică prețul energiei și face economia europeană necompetitivă”. Să ne dea lacrimi, nu alta! Cum „marea strategie a Ungariei” începe cu suveranitatea națională, citim în cele de mai sus o suveranitate deplină în interpretarea geopoliticii contemporane! Eliberarea Europei nu poate veni decât „încetând a mai fi un proiect politic, consolidând cooperarea economică și independența apărării militare”, le spunea Orbán aplaudacilor veniți să-i soarbă cuvintele. Europa s-a constituit ca proiect politic pentru a evita conflictele pe teritoriul ei și a se rupe de latura sângeroasă a propriei istorii. Cooperarea economică poate fi oricând viciată prin contracte paralele, iar „autonomia strategică”, pentru care milita președintele Macron, nu este doar nefezabilă — în acest moment —, ci complet periculoasă în afara proiectului politic! Desigur, vedem cu ochiul liber cui i-ar profita o asemenea stare de lucruri și, automat, în numele cui vorbea Viktor Orbán!

Un cui ascuțit pe care l-a menționat în premieră în cadrul Școlii de vară 2024 a fost Polonia. Multă vreme aliat de nădejde — împotriva Austriei imperiale, a Germaniei cu pretenții (secolul XIX), apoi împotriva URSS-ului, iar, în timpul guvernării PiS, împotriva Bruxelles-ului —, acum Polonia a schimbat nu doar partidul de guvernare, ci și politica externă a țării. Explicațiile sunt mai mult decât simpliste, dar faptul că Polonia susține Ucraina necondiționat, în ciuda unei istorii comune, nu întotdeauna prietenoase, o plasează diametral opus față de „Marea strategie maghiară”. De aici, nemulțumirea: „esența sistemului de putere european a fost axa Paris-Berlin (Ya, Frau Merkel!, n.n.) care nu mai există sau a devenit „nesemnificativă și ocolibilă” în comparație cu noul centru de putere format din Londra, Varșovia, Kiev, Marea Baltică și statele scandinave”. Adică din toți cei care sunt structural anti-imperialismul rus. Nu doar că Orbán nu se mai poate baza pe susținerea necondiționată a Varșoviei împotriva instituțiilor europene, dar constată că Polonia aparține unei lumi politice radical diferite. Și atunci, în disperare de cauză, nu mai poate decât enunța sentințele primite prin călătoriile recent încheiate: Ucraina și-a descoperit un nou sens existențial de îndată ce i s-a promis aderarea „la Occident”, dar „noi, europenii, nu avem bani pentru a susține integrarea Ucrainei în NATO sau în UE. Ucraina va redeveni un stat-tampon (buffer-state), iar garanțiile de securitate vor fi înscrise într-o convenție dintre SUA și Rusia” — ar fi spus Orbn, conform „The Guardian”.

Un cui ascuțit pe care l-a menționat în premieră în cadrul Școlii de vară 2024 a fost Polonia. Multă vreme aliat de nădejde — împotriva Austriei imperiale, a Germaniei cu pretenții (secolul XIX), apoi împotriva URSS-ului, iar, în timpul guvernării PiS, împotriva Bruxelles-ului —, acum Polonia a schimbat nu doar partidul de guvernare, ci și politica externă a țării. Explicațiile sunt mai mult decât simpliste, dar faptul că Polonia susține Ucraina necondiționat, în ciuda unei istorii comune, nu întotdeauna prietenoase, o plasează diametral opus față de „Marea strategie maghiară”. De aici, nemulțumirea: „esența sistemului de putere european a fost axa Paris-Berlin (Ya, Frau Merkel!, n.n.) care nu mai există sau a devenit „nesemnificativă și ocolibilă” în comparație cu noul centru de putere format din Londra, Varșovia, Kiev, Marea Baltică și statele scandinave”. Adică din toți cei care sunt structural anti-imperialismul rus. Nu doar că Orbán nu se mai poate baza pe susținerea necondiționată a Varșoviei împotriva instituțiilor europene, dar constată că Polonia aparține unei lumi politice radical diferite. Și atunci, în disperare de cauză, nu mai poate decât enunța sentințele primite prin călătoriile recent încheiate: Ucraina și-a descoperit un nou sens existențial de îndată ce i s-a promis aderarea „la Occident”, dar „noi, europenii, nu avem bani pentru a susține integrarea Ucrainei în NATO sau în UE. Ucraina va redeveni un stat-tampon (buffer-state), iar garanțiile de securitate vor fi înscrise într-o convenție dintre SUA și Rusia” — ar fi spus Orbn, conform „The Guardian”.

În rest, China va prelua controlul planetar, alături de Iran, India, Turcia și, evident, Rusia — un stat cu o politică previzibilă, rațională, flexibilă tehnologic și economic; Europa se va dezintegra fiind deja într-o „singurătate spirituală”, iar Trump va aduce pacea pe planetă. Vorba unui alt participant la lecția de politică globală: „Doar odată la 100 de ani se poate naște un om ca Viktor Orbán. E un politician adevărat”. Nu oricine își începe cariera elogiindu-l pe Nagy Imre și să ajungă, după aproape patru decenii, la un asemenea balmoș politic! Mare politician, bine spus.