Moartea Reginei Ana a produs în spațiul public mai degrabă reacții demitologizante decât simpatie. Probabil fiindcă Regina Ana nu a fost percepută ca Regină, ci „doar” ca soție a Regelui Mihai. Probabil că cea mai mare „vină” a ei a fost că nu vorbea românește. O parte a comentatorilor a cârcotit că, în fapt, Ana de Bourbon-Parma nu a fost regină încoronată în timpul domniei lui Mihai I, ci în exil. Unii critici ai monarhiei de după recentele scandaluri cu Principele Nicolae au folosit prilejul pentru a fi mai gălăgioși decât ar fi permis solmenitatea momentului. Alți comentatori au reacționat negativ la mesajele unor politicieni din PSD care, de dragul imaginii, și-ar fi pus masca unei tristeți ipocrite.
Ne amintim, partidul lui Iliescu i-a fugărit pe Regele Mihai și pe Regina Ana, în decembrie 1990, ca pe niște borfași. Anul 1991, în cronologia infamă a antimonarhismului este legat de un articol publicat de Sergiu Andon în „Adevărul”: Fir-ai al naibii Majestate! (Mă gândesc, instinctiv, la acest titlu ori de câte ori îl văd pe Ion M. Ioniță, ginerele lui Sergiu Andon). Titlul e și premonitoriu fiindcă, în 1993, când familia regală își anunță intenția de a se întoarce în țară, guvernul îi refuză cererea pe un motiv formal: în pașapoarte, scria „Majestate”.
După 1996, când Opoziția democratică ajunge la putere, Mihai I redevine cetățean român, iar țărăniștii și aliații lor nu reinstaurează monarhia și nici nu le pun botnițe foștilor comuniști așa cum profețeau apocaliptic PSDR-ul și Vadim Tudor. E momentul în care Mihai I devine un personaj de decor.
Reconcilierea cea mai spectaculoasă intervine în 2001 și este cea cu Ion Iliescu. Între timp, adică în anul 1996, Principesa Margareta s-a căsătorit cu Radu Duda, provenit dintr-o familie apropiată de PSD. Principele Duda devine un personaj cheie al acestei virări spre PSD. La scurt timp după căsătoria cu Principesa Margareta, a urcat în ierarhia militară, fiind, de mai mai mulți ani, colonel al Armatei Române, o calitate în care ar fi adus servicii țării pe plan extern. Într-o țară în care numărul generalilor depășește în curând numărul răcanilor, se poate specula că cineva nu l-a dorit general pe Principe. Or, până recentissim, cine alta putea fi persoana decât Băsescu.
Presa a speculat asupra unor proiecte de promovare a Principelui Radu venite din partea unor foșți lideri ai serviciilor secrete românești. Nu e exclus ca o asemenea ipoteză să i se fi descris și lui Băsescu, drept pentru care acesta să fi amânat înaintarea în grad. Ceea ce nu a rămas fără reacție: Președintele Băsescu nu a fost invitat la nunta de diamant a Regelui, astfel că la masa festivă, alături de Emil Constantinescu, au băut Feteasca prezidențială Ion Iliescu și Dan Voiculescu. Se întâmpla în iunie 2008 și, doi ani mai târziu, Băsescu își lua prima revanșă ca naș al unui Fake Prince, fiul lui Paul și al Liei. În 2009, Radu Duda și-a anunțat candidatura la prezidențiale, după care a renunțat. Lumea i-a reproșat lui Băsescu ceea ce era de reproșat. Dar să nu îl inviți pe cel care, în plenul Parlamentului i-a adus un omagiu în 2006, cu ocazia Raportului Tismăneanu, mi se pare că e gest nepoliticos. Poate că mă înșel, dar povestea asta a trecut clar prin epoleții Principelui Radu.
Să nu uit, de când Regele Mihai este bolnav și în imposibilitatea de a-și exercita prerogativele, Principesa Margareta a devenit Custodele Coroanei. Prin noul Statut al Casei Regale semnat de Regele Mihai al României la 30 decembrie 2007, Radu nu numai că a primit titlul de „Principe al României„, cu apelativul de „Alteță Regală”, dar, după moartea Regelui, urmează să i se spună „Alteța Sa Regală Principele Consort al României„.
Adevarat, Radu Duda este un punct vulnerabil al familei regale, dar daca Romania a suportat, timp de un deceniu, un comunist si, mai tarziu, timp de un alt deceniu, un securist pe „tronul” de la Cotroceni, reusind sa supravietuiasca unor asemenea catastrofe, atunci va trece foarte usor peste epoletii mult mai putin importanti si mult mai saraci in „consecinte” ai lui Radu Duda.
In ce priveste pasajul acela care contine si substantivul comun (sic!) „basescu”, se poate spune ca, pana la urma, cei care se aseamana se aduna: locul potrivit pentru substantivul comun „basescu” nu putea fi decat langa sintagma „Fake Prince”.
Avem un Rege încă viu. Ce facem cu el? …..
-Il judecam pentru tradare, il condamnam la moarte si il executam exact in locul unde Maresal Ion Antonescu a fost executat!!! …….
spalarea pe creier a comunistilor inca functioneaza!
Esti „varza” baiatule !…ma refer la neuronii tai. Mai pune mana si citeste nu mai lua orice „intoxicare” din gura vechiului activ de partid (ma refer la cel comunist, evident)
Ce naiba?! Cat timp vom mai lua in seama si vom mai pune in discutie persoane care nu merita nici macar calitatea de marinar(Basescu), dar mai ales de principe „al romanilor” (Radu Duda). Numitii cum vreti, dar nu asa!
De ce li se mai da atata atentie?! O persoana considerata la un moment dat publica poate fi ucisa prin trecerea sa sub tacere! Deci: Nu-i mai aduceti in discutie ! Ignoratii daca nu-i puteti, sau nu vreti sa-i judecati in justitie.