Primele cazuri de scarlatină au fost confirmate de medicii de familie din municipiul Reşiţa!
Exudatul faringian este testul care arată dacă un copil are sau nu streptococul care declanşează această boală contagioasă. La şcoală, conform legii, această analiză este doar recomandată, ne mai fiind obligatorie!La polul opus reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică din Caraş-Severin susţin că în această perioadă nu s-a raportat niciun caz de scarlatină, deşi unităţile de învăţământ conform legii au obligaţia de a face aceste demersuri.
Spre deosebire de varicelă, rubeolă, rujeolă și oreion, scarlatina și ea o boală a copilăriei este cauzată de o bacterie și nu de un virus. Responsabil de apariția ei este streptococul beta-hemolitic de grup A.
Atenție! Nu toate tipurile acestui streptococ sunt implicate, ci numai cele care produc toxina eritrogenă; restul, de cele mai multe ori, cauzează simple angine streptococice.
O receptivitate mare pentru scarlatină au copiii sub 10 ani, grupa de vârstă cel mai frecvent atacată fiind 5-9 ani. În fapt, ea poate da lovitura imediat după epuizarea anticorpilor proveniți de la mamă (undeva după vârsta de 6-12 luni). S-a costatat că băieții sunt mai des afectați decât fetele și că boala apare cu o frecvență de 4-5 ori mai mare în mediul urban decât în mediul rural.
Cum se transmite scarlatina la copii?
Microorganismul se răspândește pe cale respiratorie, fie direct, prin picăturile de salivă împrăștiate în aer în timpul vorbirii, strănutului, râsului etc., fie indirect, prin obiecte contaminate (jucării, obiecte de mobilier etc.), ceea ce-l face de neoprit atunci când pătrunde într-o colectivitate de copii. Streptococul poate fi „cules” de la bolnavii de scarlatină care sunt contagioși începând cu sfârșitul perioadei de incubație, și anume cu 24 de ore înainte să apară simptomele, până în primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic. În absenta tratamentului, bolnavii cu scarlatină pot fi contagioși și în perioada de convalescență, până la 10 săptămâni.
Cu aceeași „rată de succes” se poate lua și de la bolnavii cu angină streptococică, determinată de o tulpină de streptococ beta-hemolitic care are capacitatea de a secreta buclucașa toxină eritrogenă. „Darnici” sunt și cei cu forme ușoare de boală, care pot trece neobservate sau purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic tip A. Se estimează că aproximativ 20% din populație este purtatoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul orofaringelui.
Simptome
1. Boala debutează cu febră, care poate atinge valori de 39-40°C, dureri în gât și vărsături.
2. Copilul e agitat, refuză mâncarea și are dureri puternice la înghițit.
3. Ganglionii locoregionali (cei de sub bărbie și de pe părțile laterale ale gâtului) sunt măriți și dureroși la pipăit.
4. Erupția, cauzată de toxina eritrogenă secretată de streptococ, se instalează după 24-48 de ore de la debut. Aceasta este difuză, stacojie și e punctată de mici bubițe roșii, aspre la pipăit. Este mai intensă pe partea antero-internă a membrelor, la plicele de flexiune și mai ales la plica cotului, unde apare o linie transversală, ușor hemoragică.
sursă: radioresita.ro