La ora scrierii acestor rânduri, sâmbătă ar trebui să înceapă Liga a II-a. Mai multe nu știm, și nimeni nu știe. Acesta e tabloul delirant al fotbalului românesc în anul de grație 2016 d.Hr.

Echipele mor de la o zi la alta. Sau caută, disperate, soluții de salvare, prin mutarea în localități ale căror primării își doresc fotbal de ligă secundă și nu l-au putut avea prin forțe proprii.

Berceniul se mută la Constanța, cocoțându-se pe trupul muribund al Farului local. Clubul care l-a dat fotbalului românesc pe Hagi, unul dintre cei mai mari jucători mondiali ai anilor ’80-’90, este aproape de faliment, și doar o minune îl mai poate ține în viață. Tărlungeniul a bătut palma, se pare, cu Ștefăneștiul, o nouă comună ilfoveană ce va apărea pe firmamentul primelor două divizii. Ilfovul e noul El Dorado al fotbalului românesc. Pâncota își caută disperată un teren unde să poată juca.

Prima ediție din istorie a Ligii a II-a cu serie unică, un vechi deziderat al fotbalului nostru, va fi, din păcate, un fiasco. Echipele vor cădea precum popicele, doborâte de tranziția de la viitorul de aur al omenirii spre viitorul de aur al omenirii.

În aceste condiții, printr-o bună organizare și o stabilitate financiară, dacă va reușit să își asigure bugetul necesar, ASU Poli se poate gândi chiar la o promovare imediată în elită.

Și nici atunci nu va juca, probabil, derby-ul cu ACS Poli. Pentru că aceasta are nevoie și ea de o minune. De a evita revenirea în B, cele 14 puncte penalizare fiind un bolovan legat de trupul fragil al unui înotător fără experiență.

Până una-alta, anunțat cu două zile înainte că e în prima ligă, ACS-ul s-a dus în ”Groapa” în care câinii – tot mai leșinați în ultimii ani, dar menținuți pe linia de plutire de strategia inteligentă a lui Ionuț Negoiță – au câștigat doar la limită.

Prin golurile lui Dorin Rotariu, timișoreanul.

La ora la care dv. citiți aceste rânduri, e Ziua Timișoarei. În onoarea trupelor române care, la 3 august 1919, au intrat în Timișoara. Glorie!