Două zile, 4 și 5 martie 2014 după Hristos, au bulversat fotbalul românesc. 24 de ani de istorie și (exceptând turneele ”Generației de aur”) involuție au fost spulberați.

În doar patru luni, fotbalul românesc a scăpat de cei doi sumbri corifei care l-au dominat după Revoluție, Mircea ”Nașul” Sandu și Dumitru ”Corleone” Dragomir.

Într-o amplă desfășurare de forțe, clanul Becali a fost decapitat, Gică Popescu – neutralizat, iar Răzvan Burleanu, apărut de nicăieri – instalat în fotoliul ocupat, prea mult și prea nociv, de Mircea Sandu, retras viager și onorific.

Însă:

Nu cred că fotbalul poate fi condus ca o multinațională sau un minister. Nu cred în schimbări gen Bănicioiu de la Tineret și Sport la Sănătate.

Nu cred în noul limbaj de lemn, gen sintagme ”oameni validați de piață”, prea des și stupid auzite în aceste zile.

Nu cred într-o federație în care ”Generația de aur” nu are vreun reprezentant.

Nu cred în modelul globalist cu cehoaice și croato-belgieni lucrând în marketingul FRF. Nu în momentul în care inteligența românească e prezentă la

NASA și la toate marile corporații ale lumii, de la Microsoft la Coca-Cola.

Nu cred în amestecul brutal al politicului în sport.

Nu cred într-un program de ”guvernanță sportivă” în care despre sistemul competițional nu se pomenește nimic.

Cred însă cu tărie în tinerețea și dorința lui Burleanu de a reuși. De a fi un nou Mircea Angelescu pentru fotbalul românesc.

Succes, Răzvane!

***

Sunt rânduri scrise imediat după alegerea noului președinte al fotbalului românesc, sub titlul ”FRF New Age. O nouă eră în fotbalul carpato-danubiano-pontic. E vremea lupilor tineri”.

După dezastrul cu Albania, poate cel mai mare din istoria fotbalului nostru, nu mai cred nimic.

Avem oameni care pot scoate fotbalul românesc din mocirlă. Gică Hagi, Cristi Chivu, Gică Popescu (da, cu tot cazierul lui). Ca să nu mai spun de Mircea Lucescu. Doar că omul s-a convins demult că n-are niciun rost.

***

ASU Poli a devenit campioană națională la juniori D. Copii născuți 2003, adică U13. Antrenor, Iulian Prodana, fratele fostului lider al galeriei poliste de pe vremea FC Timișoara/Marian Iancu, Paul Prodana.

Micuții alb-violeți au învins în finala de Buftea tocmai pe Viitorul lui Gică Hagi, 1-0, gol Denis Tymos în min. 40.

Acest succes, despre care s-a scris prea puțin, e uriaș. E triumful național al unui club care a activat, în acest sezon, în Liga a III-a!

Timișoara are viitor, dați-le șanse copiilor ei!