Nu este o noutate faptul că ,,Armoniile”, așa cum mai sunt cunoscute tramvaiele alb-violet ale Timişoarei, au avut adesea probleme în ceea ce privește funcționarea acestora.
Conform DEX-ului, una dintre definiţiile cuvântului ,,armonie” este: efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură.
La ora actuală, şi noile tramvaie ar fi tot un efect stilistic ce imită sunete din natură, spargeri de geamuri, ruperi de crengi, dar şi tunete cu efect asupra călătorilor. Cu toate că “Armonia”, numele tramvaiului timişorean te leagănă uneori ca o unduială de vânt, alteori te “leagănă” ca o trosneală de tunet.
Tramvaiele alb-violet recondiționate în atelierele de la Arad și Pașcani au fost reconstruite pe vechiul schelet al mijloacelor de transport germane, care au peste 50 de ani de uzură și care au fost aduse în Timişoara de către fostul edil, Ciuhandu.
Dacă tot avem bani pentru tramvaie, de ce n-am avea şi pentru infrastructură? Liniile de suprafaţă de pe traverse, puse direct pe piatră, sunt o nenorocire care, foarte des, duce la deraieri de tramvaie din cauza denivelărilor ecartamentului. Aşa ceva găsim peste tot unde linia e plasată direct pe terasament de piatră, cum ar fi capetele dinspre Torontal sau Ronaţ, de la Balta Verde, Gara de Est spre Meteo şi Pădurea Verde, Ciarda Roşie, adică pe liniile tramvaielor 4, 5, 7, 8, 9, 10.
În prezent, la Timișoara circulă 14 tramvaie ,,Armonia”, dar între acestea noi, puse în circulație de anul trecut, şi cele vechi, nu prea mai există vreo diferență. Zgomotul, scârţâiala şi hâţâiala resimțite de călători în mijloacele de transport noi și cele vechi, sunt identice.
Dacă de un an de zile se aşteaptă (în zadar) punerea în funcţiune a vaporetelor, iar pe valuri nu are ce ne legăna, Primăria Timişoara ne oferă un legănat aparte, atât cu hâţâieli, cât şi cu deraieri, armonizându-ne uneori, una cu pământul.
