Vremea, ca și vremurile, sunt în permanentă schimbare. Oare de câte ori nu am auzit vorba ce ne reamintește că s-a întors vremea pe dos. E foarte simplu de verificat. O simplă privire pe fereastră ne confirmă că am intrat în era diluviilor. Plouă în luna mai cât într-o toamnă lungă și urâtă. Dar și temperaturile sunt destul de scăzute. Cam ca pe la cercul polar.
Poate timișorenii ar trece peste aceste mici necazuri pricinuite de ploile fără de sfârșit că doar vin din cer. Dar cu ce vine de la renumiții specialiști în ale „cârpitului” de drumuri și trotuare nu este în firescul lucrurilor. Bălțile sunt la tot pasul. Mașinile grăbite stropesc cu dărnicie pe oricine. Pleci de acasă cu haine mai curate, iar până unde ai treabă poți să faci concurență cu purceii ce s-au îmbăiat în nămol. Poate nu sunt prea elegante cizmele de cauciuc, dar rămân soluția sigură pentru a avea şosete uscate.
Un grup de tineri a pornit o întrecere mai ciudată. S-au împărțit în câteva cete și au luat la pas „trotuarele” și ulițele centrale din urbe. Premiul simbolic a fost atribuit celui ce a găsit pe ploaie o trecere de pietoni circulabilă. Adică să nu fie inundată. Fiind știut faptul că este o veche cutumă a drumarilor locali să amplaseze TOATE gurile de canal măcar cu o palmă mai sus decât nivel apei. Iar trotuarele recent renovate au obligatoriu inclinația către sensul nepotrivit. Apa va curge doar spre locul unde nu poate fi evacuată. Nici un trotuar nu permite scurgerea apei spre carosabil.
Ce se poate face? Marile descoperiri științifice ale inginerilor constructori egipteni de acum patru milenii nu au ajuns la cunoștiința meșterilor locali. Strămoșii noștri romani erau renumiți pentru poduri și șosele impecabile. Oare nici un gram din această știință să nu se fi prins de actualii „specialiști”? De ce băltește apa la toate trecerile de pietoni din Timișoara? Ar putea fi o nouă temă pentru accesarea de fonduri europene! Să se facă un studiu de prefezabilitate, iar mai apoi cel de fezabilitate ce să demonstreze că apa din orașul nostru curge mai altfel decât aiurea.
Sfoara de nivel, bolobocul, echerul și alte echipamente sofisticate se pare că încă nu au fost inventate pe meleagurile noastre. Gurile de canal sunt înfundate cu lunile sau chiar cu anii. Cui îi pasă? Măcar au unde se prăsi milioanele de țânțari pe care nu-i deranjează iarăși nimeni. Nici edilii se pare că nu sunt deranjeazați de insectele zburătoare. Liniile de tramvai reabilitate acu un deceniu în urmă au primit, între șine, sisteme de colectare a apei pluviale. În acest deceniu ce a trecut evident că nimeni nu a mai curățat acele rigole. Pământul s-a adunat în straturi anuale iar acum crește iarba în piața Libertății printre liniile ferate ca pe izlazul comunal.
O soluție ar fi ca mai la vară să fie aduse câteva capre să pască buruienile din piață!
