2016 va fi penultimul an de creştere economică din ciclul de şapte ani consecutivi, reînceput în 2011. Zf.ro face o interesantă analiză pentru a vedea ce ne aduce anul ce tocmai a inceput.
1. Economia se va supraîncălzi datorită sau din cauza creşterii consumului
Reducerea TVA pentru toate produsele, majorările salariale la stat, dar şi din sectorul privat, creşterea salariului minim chiar şi din luna mai, banii disponibili din credite, dar şi reducerile de preţuri din oferte vor duce la creşterea consumului şi la supraîncălzirea economiei. România şi-a revenit din criză prin creşterea consumului şi mai puţin prin investiţii, iar acest lucru se va vedea pentru că există o limită de creştere. În 2016 statul îşi va epuiza toate gloanţele de impulsionare a creşterii, iar finanţele publice vor începe să se fisureze, ceea ce se va vedea cel mai bine în 2017. Să nu ne amăgim! Bugetul statului, cu toate majorările salariale şi de pensii, a rezistat din mai 2011 încoace, de când a venit guvernul Ponta, prin scăderea investiţiilor publice şi prin noi taxe, euroacciza şi taxa pe stâlp. Investiţiile străine şi cele ale companiilor româneşti au crescut de-abia din a doua parte a anului 2014 şi nu au un ritm alert, ci prudent. Dacă dăm puţin timpul înapoi şi ne uităm în perioada 2006-2008, vom vedea ceva asemănări. Diferenţa majoră, dar în sens pozitiv, este poziţia externă a României mult mai bună, creşterea economică din ultimii ani venind fără dezechilibre externe majore, de importuri şi de cont curent, ci dimpotrivă. Acest lucru va ajuta economia atunci când ritmul de creştere va încetini spre finalul anului şi nu va trebui să fie făcute corecţii majore. Dacă în 2016 nu vom vedea corecţii fiscale importante datorită anului electoral, în 2017 trebuie să ne aşteptăm la acest lucru, pentru că bugetul va avea nevoie de corecţii, noi taxe. Aşa cum s-a inventat euroacciza, care aduce bugetului peste 600 mil. euro pe an (gândiţi-vă că tăierea salariilor la stat cu 25% din 2010 însemna un miliard de euro pe an), tot aşa finanţele vor veni cu ceva pe piaţă. În Polonia, noul guvern conservator introduce o taxă bancară şi de retail pentru companii.
2. Dobânzile la lei vor creşte, în special la credite
Cei care au împrumuturi în lei, dar şi cei cu euro trăiesc o perioadă de glorie în ceea ce priveşte costul creditelor. Indicele Robor la 3 luni, indicatorul de referinţă pentru credite, a atins un minim de 1,02% pe an, nivel ireal de jos. Transformarea inflaţiei în deflaţie şi lipsa cererii la câţi lei sunt în piaţa interbancară a dus costul creditelor la acest nivel. La începutul anului 2015 indicele Robor era la 1,6-1,7%, iar la mijlocul anului era la 1,3%. Acest nivel de 1-1,3% nu va rezista mai mult de un an şi probabil vom vedea, spre finalul anului 2016, creşterea dobânzilor la lei, spre palierul 1,5-2%, asta pe măsură ce inflaţia va reveni în joc şi se vor pierde efectele celor două reduceri de TVA. De asemenea, BNR va începe să se pregătească pentru 2017, când economia va avea nevoie de corecţii după cei şapte ani de creştere pe bază de consum. Nu este exclus să vedem, chiar şi în acest an, încercări timide de temperare prin restricţii a creditării în lei, care are un ritm exponenţial de creştere, ca şi cum perioada de boom din 2005-2008 şi dezastrul ulterior nu ar fi existat. În dorinţa de a reveni în business şi de a nu pierde cererea, băncile vor apăsa pedala de acceleraţie pentru creditarea în lei pentru populaţie, aproape cu orice risc. Confruntându-se cu această problemă, BNR va majora „pas cu pas“ dobânzile din piaţa interbancară, care va trebui să se apropie de dobânda de referinţă (1,75% acum), asta dacă nu va creşte şi ea la 2%. Ştiind că nu mai au riscul valutar, persoanele fizice nu vor da atenţie la început acestei creşteri de dobânzi la credite în 2016.
3. Companiile vor avea probleme cu angajaţii buni
Piaţa muncii din România are o percepţie de low cost. În realitate, două treimi sunt cu salarii mici şi o treime cu salarii mai mari. Nu există mijloc. Angajaţii buni au venituri ce depăşesc 1.000 euro pe lună net, dacă nu chiar mai mult, şi sunt cei mai vânaţi. În criză, cea mai mare parte a salariaţilor buni au stat la locurile lor pentru că aveau rate de plătit la bancă şi nu voiau să rişte să meargă în altă parte, chiar dacă aveau oferte mai bune.
Lucrurile s-au schimbat şi cei mai buni îşi caută de lucru, fiind încrezători că pot obţine majorări salariale de 15-20%, dacă nu chiar de 30%, cu tot cu prime. Sunt companii care vor plăti acest preţ, pentru că au proiecte noi. Administrarea acestor tensiuni între angajaţii buni şi companii va fi marea provocare a lui 2016, nu numai în sectorul IT. Companiile vor începe să realizeze că nu au cu cine să îi înlocuiască peste noapte pe cei care pleacă şi, mai mult decât atât, nu au un bazin de unde să recruteze. Noile generaţii sunt mai slabe pe medie decât precedentele, chiar dacă cei din vârf sunt foarte buni. Şi atunci întrebarea este: cât vor fi dispuse companiile să plătească pentru menţinerea angajaţilor de top?
4. Mai mulţi corporatişti vor deveni mici antreprenori şi vor vedea că poveştile de pe net nu bat realitatea cruntă de zi cu zi
În multinaţionale tensiunile vor rămâne la toate nivelurile din „n“ motive: lipsa promovării, plafonarea salariilor, restructurări uşoare etc. Citind pe net poveştile „frumoase“ ale celor care au plecat din companii să îşi facă propriile afaceri, mai mulţi corporatişti se vor gândi să facă acelaşi pas. Cu banii acumulaţi în timp din economii, fiecare se gândeşte că poate cuceri lumea cu numai 20.000-100.000 euro şi cu un cost de finanţare bancar atât de scăzut. Şi atunci, fiecare caută investiţii simple, care să aibă la bază netul ca mijloc de promovare şi producţia în familie. Piaţa va fi inundată de gemuri, prăjituri, zacuscă, rochiţe, tricouri personalizate, pantofiori, mici magazine de doi metri pătraţi, mâncare „ca la mama“ etc. La aceştia se adaugă şi valul celor care vor să devină consultanţi în dezvoltare personală, restructurare sau dezvoltare de business şi să taxeze clienţii povestind din experienţa lor. Nu toţi vor reuşi să simtă şi gustul profitului, dar dacă nu ai cel puţin un eşec la activ, nu te numeşti antreprenor.
5. În ciuda euforiei macro, la nivel micro piaţa va rămâne extrem de strânsă. Toţi vor munci mai mult pentru mai puţin
Economia românească este la extreme: avem companii mari şi foarte multe firme mici. Nu avem o clasă de mijloc solidă de companii, iar cele care există în piaţă se confruntă cu o lipsă de bani, de vânzări şi cu datorii mari pe cap. Întrucât companiile mari cer tot timpul cotaţii mai mici de la furnizori, acest lucru se vede în vânzările companiilor mijlocii şi mici, care ţin greu pasul, mai ales că trebuie să plătească şi rate la bancă. În aceste condiţii, toată lumea dă în preţuri pentru a rezista prin acceptarea oricărei comenzi, indiferent de preţ, care aduce o brumă de cash în companie. Banii sunt la cei mari, care fac jocurile, iar cei mijlocii şi mici se aliniază pentru a nu le muri afacerea cu totul.